Cum s-a dezvoltat presa bistriţeană în anii 1860, cu ajutorul intelectualilor saşi. Drumul de la un ziar cu patru pagini la o publicaţie cu suplimente

Potrivit istoricilor, Bistriţa a fost al treilea oraş din Transilvania unde saşii au scos un săptămânal în limba germană. Asta se întâmpla în 1862, primul ziar, precum şi săptămânalele ce i-au urmat fiind susţinute de intelectualitatea sasă prin abonamente.

Primul ziar a apărut în Bistriţa în 1862, în limba germană. Acesta se numea Bistritzer Wochenblatt, avea 4 pagini şi a inaugurat intrarea într-o nouă era în evoluţia publicisticii ardelene, asta pentru că Sibiul şi Braşovul deţinuseră monopolul până atunci.

Ziarul a fost înfiinţat de către senatorul Carl Wittstock, acesta conducând publicaţia până în 1870. Săptămânalul care apărea marţea era susţinut de 200-300 de abonaţi, majoritatea reprezentând intelectualii bistriţeni saşi. În 1870 formatul ziarului se transformă, acesta devenind mai mic.

Preţul cerealelor şi reclamele, printre informaţiile preţioase din  primul săptămânal bistriţean

Cu ce se delectau saşii în 1860-1870? Ei bine, pe prima pagină a săptămânalului Bistritzer Wochenblatt găsim rapoarte de la diferite adunări şi asociaţii bistriţene, pe a doua rubrica „tagesnachrichten ” cu informaţii pe scurt din Bistriţa şi satale din apropiere şi Bistritzer Fruchtpreis, ce oferea informaţii despre preţul cerealelor. Pe a treia pagină găsim o serie de relatări cu privire la ceea ce se petrece în comunele săseşti din jurul Bistriţei, iar ultima pagină este dedicată anunţurilor şi reclamelor. Din ziar lipsesc articolele referitoare evenimentele externe, precum şi cele politice.

În primul săptămânal bistriţean regăsim şi preţul cerealelor practicat în Marktplatz, piaţa din centrul oraşului (Foto: preluare Grec Laurenţiu)

În 1871  Bistritzer Wochenblatt este înlocuit de Neues Bistritzer Wochenblatt. Noul ziar, care are aceeaşi structură şi format, este condus de Michael Kramer, un profesor bistriţean care studiază teologia, filologia şi istoria la Universitatea din Viena. La doar doi ani de la preluarea ziarului, Michael Kramer moare din cauza holerei. 

Spre deosebire de prima variantă, noul ziar prezintă şi informaţii din Reghin şi nu ignoră domeniul politic, neglijând evenimentele mondene, pe cele ale asociaţiilor, dar şi pe cele artistice.

Cel mai longeviv ziar vine cu primul supliment cu ghicitori şi benzi desenate

Al treilea ziar s-a numit Bistritzer Wochenschrtift (Siebenburgen) şi este cel mai longeviv, rezistând nu mai puţin de 43 de ani, în perioada 1873- 1916. Acesta are şi un supliment de 8 pagini numit Illustrirtes Unterhaltungsblatt, cu conţinut literar şi umoristic. Printre rubrici se număra şi Kriminalnovelle, unde se poate citi o nuvelă în serial. Se regăsesc de asemenea o ghicitoare în imagini şi anecdote sub formă de benzi desenate.

„Elita oraşului era formată din profesori, clerici, meşteşugari şi comercianţi bogaţi, la care se adaugă şi un corp de ofiţeri ai armatei austriece. Era un mediu propice pentru dezvoltarea şi apariţia unor publicaţii periodice. Mediul era favorizat şi de o tradiţie pe care oraşul o avea în domeniul tipografiilor şi al legătoriilor de cărţi. Era o insulă germană, care avea nevoie de o exprimare”, explică apariţia presei bistriţene istoricul Nicolae Teşculă în Revista Bistriţei.

Acesta mai spune că a favorizat apariţia atât de devreme a publicaţiilor pe tărâm bistriţean şi faptul că micul burg săsesc era relativ departe de Sibiu sau Braşov, iar ziarele de acolo apăreau cu întârziere în nord-estul Transilvaniei.

„Creşterea gradului de urbanizare a localităţii, a puterii de cumpărare şi a participării active a populaţiei la viaţa publică şi mărirea rolului comerţului a făcut ca elita să fie interesată de informaţii cu caracter local, iar ziarele erau cel mai facil mijloc de comunicaţie”, completează Nicolae Teşculă.

Vă mai recomandăm:

FOTO Fotografii din Bistriţa interbelică, răsplătiţi cu peste 70 de medalii la saloanele de fotografie din Europa

Dezvoltarea tehnicii a dus la apariţia unor noi meserii în primele decenii ale anilor 1900 şi în micul burg săsesc. Printre profesioniştii mai puţin cunoscuţi ai Bistriţei anilor 1900 care s-au remarcat, venind acasă de la saloanele internaţionale de fotografie din Europa cu peste 70 de medalii, se numără fotografii.

Primul primar român al Bistriţei, vizionarul burgului săsesc care a pus la punct canalizarea şi iluminatul public

Abia în perioada interbelică Bistriţa a avut parte de primul primar de etnie română, oraşul fiind condus până atunci de saşi. Corneliu Mureşan a fost un vizionar, amenajând canalizarea oraşului, iluminatul public, ştrandul municipal sau stadionul „Jean Pădureanu”.

Cum îşi promovau bistriţenii produsele în perioada interbelică. Zeiţa Hebe se dezbracă de dragul apei minerale de la Sângeorz Băi

Staţiunea Sângeorz Băi este renumită pentru apele sale minerale cu proprietăţi curative. Tocmai din acest motiv, micuţul oraş din Bistriţa-Năsăud a fost asociat cu zeiţa tinereţii veşnice, Hebe, care a ajuns să dea numele apei minerale din zonă. Mai mult, în perioada interbelică, aceasta s-a dezbrăcat într-o reclamă de dragul licorii din Sângeorz Băi.