Începând cu anul 1892 patru izvoare din Bistriţa-Năsăud îşi văd apele minerale îmbuteliate. La peste 120 de ani de la prima îmbuteliere niciunul dintre cele patru izvoare nu-şi mai vede apele minerale în comerţ.

Apele de la Parva, pe masa americanilor, francezilor sau italienilor

Bistriţenii încă se mai bucură de izvoarele cu ape minerale din judeţ, însă doar la faţa locului, acestea nemaiputând fi găsite în comerţ de ani buni. Primul izvor care-şi vede apa îmbuteliată în 1892 este cel de la Valea Vinului. În 1895 este urmat de izvorul „Carpatia” de la Parva, iar în 1936 apa izvorului „Hebe” de la Sângeorz-Băi ajunge în comerţ. Ultima care ajunge să fie îmbuteliată este apa izvorului „Hojda” de la Anieş, în 1994.

Apa minerală „Carpatia” de la Parva a avut cu siguranţă cel mai mare succes dintre toate din Bistriţa-Năsăud care au avut ocazia să fie îmbuteliate. În perioada interbelică, apa îmbuteliată la Parva a fost exportată în Franţa, S.U.A., Italia sau Norvegia.

De ce preferau străinii apa minerală din România? Ei bine studiile comparative între apele minerale din Franţa, Italia, Austria şi cele din România au scos în evidenţă faptul că apele minerale din ţara noastră sunt superioare prin conţinutul sărurilor minerale şi bioxid de carbon, cât şi prin acţiunea lor benefică asupra organismului.

De la ape minerale la staţiuni balneare

Exploatarea acestor ape minerale cu proprietăţi curative nu s-a oprit aici, în secolul al XVIII-lea construindu-se la Anieş primul stabiliment balnear din judeţ.  Acesta conţinea camere pentru oaspeţi, încăperi pentru băi, dar şi un restaurant.

În timpul sezonului care începea în data de 15 iunie şi se termină în 15 septembrie la Băile din Anieş se organizau petreceri cu lăutari aduşi tocmai de la Cluj sau jocuri de noroc. Stabilimentul a aparţinut familiei Bethlen, trecând mai apoi în proprietatea fondurilor şcolare ale fostului Regiment II românesc de graniţă.

Primul bazin se construieşte în 1835, urmând ca în 1848 băile deja să înregistreze 264 de „turişti”. Stabilimentul funcţionează mai bine de un secol, după care locul îi este luat de băile de la Sângeorz-Băi, astăzi destul de ocolite de turişti.

În anul 1839, localnicii din Sângeorz-Băi găzduiau aproximativ 500 de persoane, urmând ca numărul turiştilor să ajungă 40 de ani mai târziu la 1000. Notorietatea băilor de la Sângeorz-Băi ajunge şi la urechile creatorilor, poposind pe acolo şi Alexandru Odobescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc sau Liviu Rebreanu.

Proprietăţile apelor minerale de la Sângeorz-Băi au atras şi atenţia specialiştilor care vin să le studieze şi chiar ţin acolo conferinţe şi congrese având ca temă apele minerale.

În anul 1949 staţiunea este naţionalizată şi trece în proprietatea statului, luând fiinţă unul dintre primele sanatorii balneare din România, pentru tratarea afecţiunilor gastrointestinale, ale ficatului şi a bolilor de nutriţie. Deşi încă se află pe harta staţiunilor balneare, turiştii evită Sângeorz-Băi din cauza condiţiilor proaste şi  a degradării.

Vă mai recomandăm:

Cum a dispărut şi renăscut una dintre cele mai vizitate localităţi din Bistriţa-Năsăud

Maria Grapini, ministrul Turismului, îi trimite pe români la un complex în faliment de trei ani

Turism etnografic şi ecologic la fosta granită cu Ungaria. Primarul Vasile Codrea invită nemţii să trăiască în case de lut, ca acum sute de ani