Cum arată comunitatea „atinsă” de Dumnezeu. Povestea preotului bistriţean care a transfomat solidaritatea într-un mod de viaţă
0
Imaginaţi-vă o comunitate unde domneşe solidaritate şi unde simţul civic şi ajutorul semenilor s-au transformat într-un mod de viaţă. Culmea aceasta chiar există şi poate fi găsită în Bistriţa-Năsăud. A fost „construită” cu multă trudă de către preotul Vasile Rus, care şi-a dedicat ultimul deceniu ajutorului necondiţionat.
Entuziasmul şi dragostea cu care vorbeşte preotul Vasile Rus despre oamenii din localitatea Nepos, comuna Feldru, pe care îi păstoreşte de un deceniu este greu de descris în cuvinte. S-a ataşat de comunitate tocmai pentru ca a reuşit ceea ce mulţi slujitori ai Domnului nu reuşesc: să-i facă pe oameni să se apropie de Dumnezeu nu doar prin rugăciune, ci şi prin fapte bune care au schimbat efectiv viaţa celor ajutaţi.
Preotul Vasile Rus a început timid prin predică. Multă vreme s-a „luptat” să schimbe mentalităţi şi să-i determine pe enoriaşii săi să-şi ajute aproapele.După aproape 10 ani a reuşit să schimbe complet micuţul sătuc de pe Valea Someşului.
„A fost greu la început, i-am convins prin predică. Începutul e mai greu, iar bucuria de după e mare. Simţi o mare bucurie şi mulţumire sufletească. Fapta bună ne apropie de Dumnezeu, ne face mai buni. Acum este mai uşor, acum oamenii vin ei cu initiative când aud de vreun necaz”, ne spune preotul Vasile Rus.
Prima pe care a ajutat-o a fost Anuţa Maria, o femeie de 70 de ani cu probleme psihice care locuia în Nepos. Nu avea pe nimeni în sat şi locuia într-o căsuţă sărăcăcioasă.
„Şapte ani am susţinut-o efectiv, cu hrană, haine, bani pentru medicamente, lemne de foc iarna, până când a închis ochii. În 7 ani am ajuns să fiu ca şi copilul ei. În fiecare săptămână o vizitam şi nu am să uit niciodată bucuria de pe faţa ei când mă vedea”, îşi aminteşte preotul.
Bătrânica ajutată preţ de 7 ani de către părintele Vasile Rus (Foto: Arhivă personală)
A urmat un proiect grandios, în care a implicat peste 50 de persoane din comunitate. A reuşit să ridice, sprijinit de primăria Feldru, case pentru două familii. Una era pentru Cinghi Ioan, un bărbat care a fost dat afară din casă de către părinţi, care au vândut imobilul şi s-au mutat în oraş. Bărbatul a rămas practic pe drumuri. Cea de-a doua casă era pentru o familie cu doi copii.
Cele două case au fost ridicate în doar două luni de zile, contribuind cu muncă fizică în jur de 50 de bărbaţi din comunitate. La această muncă fizică s-au adaugat şi donaţii în materiale de construcţii, mobilier sau bani.
„Oamenii sunt solidari, dar trebuie să vrei să te implicit să laşi la o parte comoditatea, să vrei să pui suflet. La sfârşit simţi o mare bucurie sufletească, iar asta este de ajuns. Dacă eşti creştin, trebuie să areţi asta prin fapte, mai ales când omul este în necaz şi suferinţă”, spune părintele Vasile Rus.
Solidaritatea propovăduită de preotul Vasile Rus a ieşit din graniţele micii comunităţi şi a ajuns chiar în judeţul Cluj. În urmă cu doi ani, preotul a mobilizat enoriaşii şi împreună au dat o mână de ajutor unui spital de boli psihice din comuna clujeană Borşa. S-au adunat două tone de alimente şi cartofi, care au umplut un microbuz întreg. Femeile din parohie s-au mobilizat şi ele atunci şi au copt 50 de cozonaci pentru bolnavii din acest spital.
În urmă cu nici o lună, credincioşii din Nepos s-au mobilizat şi şi-au donat parte din recolta de cartofi pentru Spitalul Orăşenesc Năsăud. O tonă şi jumătate de cartofi au ajuns în cămara unităţii spitaliceşti.
„Când am dus cartofii în magazia spitalului era un singur sac cu cartofi acolo”, precizează preotul.
O tonă şi jumătate din producţia de cartofi a gospodarilor din Nepos a ajuns la spitalul din Năsăud (Foto: Arhivă personală)
Credincioşii din Nepos nu rămân indiferenţi nici la înmormântări şi nici chiar atunci când unul dintre ei îşi pierde un animal. Se mobilizează şi îl ajută pe respectivul să-şi achiziţioneze altul.
Preotul Vasile Rus spune că nu se fereşte de munca fizică, chiar dacă menirea lui e alta. Drept dovadă stau mâinile brăzdate ale preotului, care an de an curăţă singur cimitirul din sat. Acesta şi-ar dori ca şi alţi preoţi să îi urmeze exemplul, precizând că cei mai tineri dintre colegii săi au început şi ei să facă demersuri în acest sens. Sprijinul vine şi din partea ÎPS Andrei Andreicuţ, care-i îndeamnă pe preoţii bistriţeni să urmeze exemplul oferit de părintele din Nepos.
„Sper să îmi păstrez initiativa chiar şi când voi fi cu iarna vieţii în plete cum spune marele Coşbuc”, încheie părintele.
Vă mai recomandăm:
Un preot îndrăgostit de comunitatea în care slujeşte a pus la punct un proiect inedit: monografie virtuală din fotografii
Vasile Rus are 36 de ani şi de 10 ani este preot în localitatea bistriţeană Nepos. De mai bine de doi ani îşi petrece timpul liber colecţionând fotografii vechi în comunitatea în care slujeşte. Preotul a reuşit să pună la punct o monografie virtuală formată din aproximativ 600 de imagini.
Chiar dacă este greu de crezut, preoţii au plătit cu viaţa pentru tot felul de lucruri, aparent neînsemnate. Este şi cazul vicarului Anchidim Pop din Năsăud, care a fost asasinat în 1858 pentru că a îndrăznit să se împotrivească construcţiei unei fabrici de alcool. Asasinul a fost tocmai investitorul, care, ironia sorţii, a murit în acelaşi fel.
Povestea unei familii de saşi care a părăsit România comunistă în 1978 pentru o viaţă mai bună în Germania a devenit subiect de documentar. Filmul care are aproape o oră şi înfăţişează drumul familiei din România în Germania, presărat cu detalii istorice, a fost difuzat de două televiziuni nemţeşti în 2012 şi 2013.
Se încarcă comentariile...
