Cum a ajutat presa comunistă la căderea în dizgraţie a chiaburilor

Printre cei mai mari duşmani ai regimului comunist s-au numărat şi chiaburii, cum erau numiţi ţăranii înstăriţi. Presa vremii nu a făcut altceva decât să ajute la căderea în dizgraţie a chiaburilor şi la „avertizarea” populaţiei tentate să îi protejeze.

Aproape 30.000 de chiaburi au ajuns în perioada comunistă, după 1952, în lagăre de muncă. Câteva zeci proveneau din zona Năsăudului şi erau închişi pentru că ar fi sabotat planurile de însămânţare sau recoltă.

Chiaburi erau etichetaţi toţi ţăranii înstăriţi. Aceştia erau obligaţi să predea statului o parte semnificativă din producţia gospodăriilor lor. Dimensiunile acestui „impozit” în natură au variat. Tocmai acest „impozit” i-a trimis pe mulţi după gratii.

Pentru informarea şi mai ales terorizarea zonei Rodna, care cândva ţinea în spate întreg judeţul cu minele sale, s-au pus bazele unui ziar de partid numit „Lupta Rodnei”.

Acesta nu făcea altceva decât să raporteze cu subiectivitate şi atacuri la persoană cazurile de sabotaj, dar şi pedepsele primite de cei care au îndrăznit să înşele sistemul prin nepredarea cotelor.

 „În timp ce ţăranii muncitori din comuna Rebrişoara dau cu drag la colectare, chiaburii caută prin toate mijloacele să saboteze. Lipitoarea de chiabur Doboca Macedon se plângea, la cine avea timp să-l asculte, că n-are bob de grâu, că n-are de unde să dea  cota. Dar vorbele chiaburului n-au prins crezare. Ţăranii muncitori, îndrumaţi de partid, ştiu câte parale plăteşte vorba veninoasă a chiaburului. Cât de tâlhar este chiaburul s-a dovedit la controlul care i s-a făcut. Avea chiaburul grâu dosit în fân. Întreaga cantitate a fost confiscată, iar chiaburul înaintat justiţiei. Ţăranii muncitori din comună au demascat fapta mârşavă a chiaburului Doboca Macedon în faţa comunei întregi”, notează jurnaliştii ziarului „Lupta Rodnei”.

Tot paginile acestui cotidian ne arată cât de aberante erau aceste cote. Astfel, unui ţăran din localitatea Chintelnic, ce avea în proprietate peste 31 de hectare de pământ, i se pretindeau peste 1000 de kilograme de porumb, 1600 de kilograme de fân şi 381 de kilograme de alte produse. Neplata acestor cote l-a trimis la închisoare preţ de 6 luni şi i-a adus o amendă de 20.000 de lei.

De acelaşi tratament aveau parte şi femeile mai înstărite, acestea fiind condamnate la închisoare pentru nepredarea cotelor. Urmăriţi erau şi cei care lucrau la bazele de recepţie unde se depozitau produsele agricole, dar şi cei care reparau cântarele.

„Sabotori” erau şi cei care nu erau pe câmp în timpul secerişului, cei care nu-şi reparau uneltele în timp util sau cei bănuiţi că şi-ar fi stricat utilajele intenţionat pentru a compromite recoltarea sau însămânţarea.

Lupta împotriva chiaburimii a continuat cu înfiinţarea coloniilor de muncă. O parte dintre chiaburii internaţi în aceste colonii de muncă nu s-au mai întors niciodată acasă.

Informaţii preluate din Revista Pisanii Sângeorzene

Vă mai recomandăm:

Cum „umflau” ziarele comuniste recoltele din Bistriţa-Năsăud

În perioada comunistă recoltele reprezentau o adevărată mândrie a conducătorilor ţării, motiv pentru care se organizau inclusiv concursuri între diferite zone şi CAP-uri. Cei care au lucrat în aceste CAP-uri în perioada comunistă spun însă că de cele mai multe ori raportările nu coincideau cu realitatea.

Bistriţenii „luptau” cu trocul împotriva raţiilor comunismului

Cozile şi umilinţele erau binecunoscute şi în Bistriţa în perioada comunistă. Printre alimentele care se vindeau cu porţia se număra: zahărul, salamul sau uleiul. Cu toate acestea, cei ai mulţi dintre bistriţeni găseau metode să contracareze fenomenul fiind în floare „trocul”.