Cum a ajuns un cunoscut medic ortoped să lase una dintre cele mai importante clinici din ţară pentru un spital din Bistriţa

Cum a ajuns un cunoscut medic ortoped să lase una dintre cele mai importante clinici din ţară pentru un spital din Bistriţa

Florian Purghel s-a mutat la Bistriţa în 2014, iar de atunci activează la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa

Florian Purghel este unul dintre cei mai renumiţi specialişti în ortopedie şi traumatologie din ţară. Nelipsit de la congrese şi conferinţe medicale internaţionale, profesorul s-a retras în 2014 la Bistriţa, unde-şi transmite „know-how”-ul celor mai tineri specialişti şi unde a reuşit să realizeze  intervenţii chirurgicale pentru care până acum pacienţii erau trimişi la Cluj-Napoca sau Târgu-Mureş.

Ştiri pe aceeaşi temă

Relaxat şi cu chef de glume, aşa l-am găsit pe medicul specialist ortoped şi traumatolog Florian Purghel. La cei 73 de ani ai săi, încă mai practică medicina şi ţine neapărat să paseze experienţa şi cunoştinţele colegilor mai tineri de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, cărora li s-a alăturat în anul 2014.
 
Florian Purghel s-a născut în Braşov şi a făcut Facultatea de Medicină la Cluj-Napoca. A profesat pentru scurt timp în Braşov, după care s-a mutat în Bucureşti, unde a muncit mai bine de sfert de secol. 
 
În 1993, medicul a ocupat postul de şef de lucrări la Spitalul Bagdasar Arseni, punând acolo practic bazele secţiei de ortopedie. Acolo a activat ca şef de departament ortopedie şi şef de clinică 20 de ani. 
 
Încă de când era mic a ştiut că vrea să se facă medic, observând că îi place să îi ajute pe ceilalţi.  Problemele de sănătate ale mamei sale l-au împins practic spre această meserie. La ortopedie a ajuns după ce, ca atlet de performanţă în liceu şi mai apoi facultate, s-a lovit de o serie de traumatisme şi fracturi.
 
„Ortopedia mi-a plăcut pur şi simplu şi datorită faptului că este cea care rezolvă chirurgical o serie de traumatisme, dar şi pentru că este una dintre cele mai frumoase chirurgii care există. Americanii consideră că după neurochirurgie ortopedia este a doua meserie complexă şi costisitoare în ceea priveşte tratamentul medico-chirurgical”, precizează medicul.
 
În 1990, după Revoluţie, medicul deja participa pentru prima dată la un congres american de ortopedie, la Spitalul John Hopkins din Baltimore. Diferenţa dintre ce se făcea în România în materie de intervenţie chirurgicală ortopedică şi ce făceau americanii era ca de la cer la pământ.
 
„În acel moment am văzut la ce nivel este ortopedia mondială, fiindcă nu este un secret că americanii sunt cei care, consider eu, sunt în topul medicinei mondiale. Am avut ocazia să vizitez Spitalul John Hopkins din Baltimore. (...) Nu au zâmbit niciodată, (n.r. medicii de acolo) nu m-am simţit niciodată inferior, dar au spus nu e aşa că ai vrea să vezi şi alte metode? Adică pe vremea aceea încă eram la metode de tehnici chirurgicale destul de retardate, vechi, noi ca români. Mi-au prezentat o serie de noutăţi sau de variante la ceea ce făceam noi. Mi-am dat seama cât de departe sunt ei. Nu m-am simţit deloc handicapat, iar chestiunea aceasta m-a ambiţionat. Astfel că, în 1993, am fost pentru 3 luni de zile la Institutul Ortopedic Rizzoli din Bologna, Italia”, mai spune specialistul.
 
Potrivit medicului, aceste participări la evenimente naţionale şi internaţionale, colaborarea cu reviste de specialitate şi apartenenţa la o societate internaţională de profil, pe lângă stagiile de pregătire absolut obligatorii trebuie să fie parte din dezvoltarea specialiştilor din domeniul medical. 
 

După două decenii şi jumătate a lăsat Bucureşti pentru Bistriţa

 
După mai bine de două decenii şi jumătate a lăsat în urmă Capitala şi a venit la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa. Cunoaşte Bistriţa încă din 1972, întrucât soţia sa se trăge din aceste părţi. Şi-a petrecut vacanţele în Bistriţa-Năsăud şi şi-a făcut prieteni aici. Asta a ajutat ca şocul mutării să nu fie atât de mare. 
 
A ales să „fugă” din oraş şi şi-a făcut o căsuţă într-o livadă lăsată moştenire de bunica soţiei sale, într-o comună de lângă Bistriţa. Recunoaşte că deşi stă într-o comună de lângă Bistriţa ajunge la serviciu mult mai repede decât în perioada petrecută în Bucureşti. 
 
Aici locuieşte alături de soţia sa, un important fizician atomist, care a contribuit la realizarea centralelor nucleare de la Cernavodă.
 
„Pentru mine Bistriţa nu era ceva nou, ceva nou era doar să fiu băştinaş. Impactul de a fi băştinaş nu este facil. Am lăsat Bucureşti fără regrete prea mari, pentru că este obositor. Cât am fost tânăr nu am simţit prea mult acest lucru. (...) A fost însă şi un impact profesional. Treceam de la un anumit nivel de spital, Spitalul „Bagdasar-Arseni” e spital de nivel 0, ca spital de urgenţă, cu aproape toate specialităţile, cu o dotare foarte bună. Momentul în care am făcut schimbul acesta am avut un pic de strângere de inimă, dar am zis: haideţi să vedem ce putem face. Toate porţile mi-au fost deschise, am fost înţeles şi ajutat, la Bistriţa”, explică ortopedul. 
 
Datorită sprijinului conducerii spitalului, care a înţeles că nu se poate îmbunătăţi performanţa unităţii medicale decât cu o investiţie serioasă în aparatură şi consumabile, dar şi a colegilor tineri dornici să înveţe şi să se specializeze, Florian Purghel a avut ocazia să facă la Bistriţa operaţii pentru care, până acum, pacienţii erau trimişi în marile centre universitare de la Târgu Mureş sau Cluj-Napoca. 
 
„Le-am spus: eu nu o să trimit niciun bolnav acolo (n.r. Târgu Mureş sau Cluj-Napoca). M-am ţinut de cuvânt. Sigur că acum sunt momente când nu poţi să faci chiar totul aici, recunosc asta, şi atunci sigur că ei vor merge acolo, dar aşa fără să fiu lipsit de modestie vreau să vă spun că în Bistriţa se pot face aproape toate procesurile care se fac şi la Cluj sau la Târgu Mureş. În afară de faptul că a fost dotarea cu implanturi noi, am implementat programul de proteze toale de şold şi de genunchi, chestiune care nu s-a mai făcut în Bistriţa şi care de 5 ani de când sunt aici s-a dezvoltat”, completează medicul. 
 
Mai mult, specialistul susţine că blocul operator din Bistriţa este de talie europeană ca funcţionalitate, ca structură şi este numit fără modestie de Florian Purghel  „fala Bistriţei”.  

 

Îşi propune să se retragă când nu va mai fi „updatat”

 
Întrebat dacă nu a fost tentat să se retragă şi să-şi dedice bătrâneţea grădinăritului şi călătoriilor, medicul spune că încă vrea şi poate să îşi transmită experienţa celor mai tineri.
 
„A dărui experienţă într-o meserie atât de frumoasă eu zic că merită să fac un efort şi ar fi bine să fie mai mulţi ca mine, să fie alături de tineret pentru o perioadă. Pentru o perioadă consider că schimbul acesta de experienţă, adică dăruirea de experienţă către cei mai tineri este un lucru bine-venit. Este o chestiune costisitoare în medicină. Trebuie să ne retragem, este adevărat. E bine să ai un om cu experienţă, care să spună: aici eu aş face aşa, dar acel om cu experienţă trebuie să fie updatat (...) Când nu voi mai simţi nevoia să mă updatez şi nu voi mai putea, neapărat trebuie să mă retrag”, mărturiseşte Florian Purghel.
 
Specialistul este abonat la revista engleză de ortopedie şi traumatologie şi continuă să fie la curent cu toate inovaţiile din domeniu. Mai mult, participă an de an la congresul european de ortopedie.
 

Vă mai recomandăm:

 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: