Cele două secunde blestemate pentru  şase copii din Năsăud. Au rămas fără mamă şi cu un tată ce abia mai merge

De doar două secunde de neatenţie a fost nevoie pentru ca viaţa lui Gabriel Fontu, un jandarm din Năsăud, să se schimbe la 360 de grade. În urma unui accident pe care l-a provocat, bărbatul a rămas fără soţie şi se chinuie să-şi revină pentru a veghea asupra celor 6 copii ai săi. Singurul venit al familiei este tocmai al său, pe care în curând nu se vor mai putea baza.

Până în toamna acestui an, Gabriel Fontu, un jandarm din Năsăud a avut tot ce şi-ar fi putut dori: un loc de muncă stabil, o soţie minunată şi 6 copii care îi umpleau sufletul de bucurie. Deşi se simţea împlinit, viaţa sa nu era una uşoară, jandarmul fiind singurul care aducea bani în casă.

Viaţa i s-a schimbat total în doar două clipe de neatenţie în 29 septembrie 2014. Gabriel Fontu conducea Loganul familiei, în care se afla în dreapta soţia sa Mihaela, iar pe bancheta din spate o vecină. În localitatea Nimigea de Jos, la trecerea la nivel cu calea ferată, în ciuda faptului că semnalele acustice şi luminoase erau în funcţiune, Gabriel nu a oprit, nu-şi explică nici el de ce. Autoturismul a fost lovit în plin de trenul Timişoara-Iaşi şi aruncat într-un şanţ, la zeci de metri depărtare.

În urma impactului, soţia jandarmului a murit pe loc, iar Gabriel a ajuns de urgenţă la spital. După o lună petrecută în spital, jandarmul face încă eforturi considerabile să îşi revină. Acesta a suferit două operaţii, la ficat şi plămâni şi s-a ales cu coastele rupte.

În urma accidentului, Gabriel Fontu s-a ales şi cu dosar penal, astfel că în curând va rămâne şi fără postul din Jandarmerie, unde era angajat din anul 2006. Medicii nici nu sunt siguri că acesta îşi va reveni total pentru a putea munci şi a-şi întreţine copiii care încă îşi plâng mama.

Speranţa şi-o pune în cei mai mari dintre copii, care însă se chinuie şi ei să-şi găsească un loc de muncă. Gabriel are 6 copii, cu vârste cuprinse între 5 şi 23 de ani. Cei mai mari, Cristi de 21 de ani şi Alexandru de 23 de ani, se văd acum nevoiţi să ţină locul părinţilor lor. Stâlpul casei este Alexandru, care la cei 23 de ani ai săi trebuie să aibă grijă de părintele său bolnav, de fetiţa sa de 4 ani şi de soţia sa, dar şi de 4 dintre cei 5 fraţi ai săi, încă minori.

Alexandru a rămas stâlpul casei după moartea mamei

„E mare durerea, îi mulţumim la Dumnezeu că a rămas măcar tata. Mai are probleme de sănătate, coastele îi sunt rupte, are probleme cu plămânul şi ficatul, a rămas fără o parte din ele. Îs multe probleme, noi suntem mulţi, stăm cu chirie, nu avem loc de muncă”, explică Alexandru, cel mai mare dintre fraţi.

Dorinţa mamei, respectată chiar şi după moarte

Deşi mama i-a părăsit, cei 6 fraţi se încăpăţânează că îi îndeplinească ultima dorinţă. Cea mai mare dorinţă a Mihaelei era ca măcar unul dintre copiii ei să urmeze calea preoţiei.

Alexandru, cel mai mare dintre copii, a urmat un liceu teologic, însă lipsa resurselor l-a împiedicat să meargă mai departe. Femeia şi-a pus atunci speranţa în Antonio de 7 ani, cel mai mic dintre băieţi. Acesta a fost trimis să înveţe în Bistriţa, la Şcoala Generală Ştefan cel Mare, singura unitate de învăţământ din judeţ care are şi program teologic pentru clasele primare.

Antonio (dreapta) este singurul care mai poate îndeplini dorinţa mamei decedate toamna aceasta

Puştiul este nevoit să facă zilnic naveta de la Năsăud la Bistriţa, peste 20 de kilometri, pentru a ajunge la şcoală.

„Vrem să respectăm dorinţa mamei, măcar atât mai putem face”, precizează Alexandru.

Vă mai recomandăm:

Dat afară din casa părintească de propriul frate, un clujean a transformat gara dintr-o comună bistriţeană în cămin pentru familia sa

Povestea lui Vlaic Ioan, un clujean de 47 de ani, seamănă cu un film. Acesta a fost dat afară din casa părintească de propriul frate în urmă cu 13 ani şi lăsat să trăiască pe stradă cu soţia sa şi cu un copil de un an. După ce a locuit pe unde a putut, Ioan a găsit un cămin pentru familia sa: gara din comuna bistriţeană Maieru.

Lecţie de responsabilitate: şase fraţi orfani dintr-o comună bistriţeană se cresc unii pe alţii şi refuză să abandoneze şcoala

Într-o căsuţă mică cu două camere de pe o uliţă din localitatea Uriu îşi duc veacul 6 fraţi, cu vârste cuprinse între doi şi 22 de ani. Deşi abia au ce mânca, fraţii Coşergar fac tot posibilul să nu abandoneze şcoala, aceasta fiind ultima dorinţă a mamei lor care s-a stins în urmă cu un an