Ce mâncau deţinuţii din temniţele comuniştilor: „Ne-a dat o ciorbă cu picioare de porc, cu păr pe ele şi intestine cu fecale”
0
Câţiva ani în celulele din închisorile comuniste reprezentau o condamnare la moarte. Frigul din timpul iernii, lipsa paturilor din celule, supraaglomerarea şi foamea extremă făcea ca unii dintre deţinuţi să se stingă în mai puţin de trei luni.
Supraaglomerarea şi hrana precară din închisorile din zilele noastre nu seamănă cu condiţiile pe care le întâlneam în temniţele comuniste, din care mulţi nu mai scăpau cu viaţă.
Felix Ostrovschi prezintă situaţia din închisorile comuniste în lucrarea „Fragmente de viaţă din închisorile comuniste”, unde reuneşte mai multe mărturii ale deţinuţilor. Potrivit acestuia, condiţiile din închisori s-au înăsprit destul de serios după 1948, când au fost desfiinţate coloniile de muncă.
În Închisoarea Jilava, de exemplu, care a fost construită pe vremea lui Carol I, ca fort de apărare, în 1947 erau înghesuiţi într-o celulă de 30 de metri pătraţi în jur de 80-100 de persoane. Fiecare deţinut avea la dispoziţie doar 30 de centimentri pătraţi.
Aurel Baghiu, care a fost depus în Penitenciarul Gherla în 1956 descrie condiţiile în care a trăit:
„Am fost mutaţi la parter, într-o celulă întunecoasă, fără paturi, în care am fost obligaţi să dormim direct pe jos, pe pardoseala din beton. În celulă nu se afla nimic, în afară de o tinetă (un ciubăr în care ne făceam necesităţile), niciun pat, bancă sau scaun. Pereţii reci şi murdari în jur, boltă de catacombă deasupra, fereastră cu gratii groase în faţă, uşă masivă din fier prevăzută cu o vizetă mai mică pentru supraveghere şi o vizetă de 25 de cm pentru introducerea mâncării. Tineta pentru excremente era murdară şi veche de aproximativ o sută de ani. Un ciubăr cam de aceeaşi mărime, pentru apă”.
Acesta mai povesteşte că şi apa era cu porţia, fiecare deţinut primind zilnic o cană de 250 de mililitri de apă. Cana de aluminiu trebuia împărţită de deţinuţii din toată celula, formată din 50 de oameni.
Ciorbă cu picioare de porc, cu păr pe ele şi intestine cu fecale
Conducerile închisorilor aplicau o metodă de tortură inclusiv când venea vorba despre hrană. Astfel, după 5-6 luni de înfometare cruntă, urma o perioadă de abundenţă. În ceea ce priveşte calitatea hranei, aceasta depăşea orice imaginaţie. Potrivit unei mărturii, deţinuţii erau serviţi inclusiv cu iarbă cosită.
„Într-una din zile ne-a dat o ciorbă de extremităţi de picioare de porc, cu păr pe le şi intestine cu fecale, toate fierte împreună cu ceva legume. La prânz, când s-a servit masa, fratelui meu i-a căzut în gamelă o bucată de intestine plină cu conţinut”, descrie hrana primită unul dintre deţinuţi.
Şi sistemul sanitar era aproape inexistent în puşcăriile comuniste. Medicii nu încercau să aline suferinţa deţinuţilor nici cu o banală aspirină:
„În realitate, deţinutul politic n-a avut nici asistenţă medicală, nici medicamente. Putea să moară că nimeni nu-i dăsea o aspirină. Deci medicamentele şi asistenţa medicală erau total inexistente pentru deţinuţii politici” povesteşte Ioan Ilban.
Când vine vorba despre frigul din timpul iernii, acesta înjumătăţea efectiv numărul de deţinuţi. Asta din cauza faptului că celulele nu erau încălzite, unele nu aveau paturi, iar cei încarceraţi primeau haine sumare şi o pătură subţire.
Unul dintre deţinuţi mărturiseşte că la Râmnicu Sărat , patru luni pe cât s-a întins gerul, în celuli se auzea un boncănit continuu. Deţinuţii făceau mişcare permanent pentru a nu fi doborâţi de frig. Cu toate acestea, după 4 luni, din cei 60 de deţinuţi au mai rămas 20.
Se încarcă comentariile...
