Bistriţa: Italianul care citeşte Gogol în original

Constantin Roco Catalano s-a născut pe data de 25 noiembrie 1946, fiind urmaşul direct al unui italian ajuns în România postbelică în anul 1940 din regiunea Calabria. Mama, fost viceprimar în comuna care poartă numele bardoului de la Hordou, l-a vrut medic veterinar, dar el nu a înţeles niciodată acestă meserie: „Mama m-a vrut veterinar, iar eu am ajuns doctor al amintirii lui George Coşbuc.  A fost un drum greu şi sinuos", s

Primul contact cu poezia lui Coşbuc a avut-o la 6 ani, atunci când a găsit primele cărţi în biblioteca părinţilor: „ Am citit pe nerăsuflate  O scrisoare de la Muselin Selo, Decebal către popor şi am recitat Mama aş cum doar un băieţel de 6 ani o poate face. Din acel moment, Coşbuc a devenit cel mai bun prieten al meu", spune Catalano.

El îşi mai aminteşte că bunicul din partea mamei a fost un apropiat al lui Coşbuc, acesta ducându-l chiar la Bucureşti pe un post la Ministerul Finanţelor: „ Provin dintr-o familie de oameni şcoliţi, intelectuali, cu o serioasă şi vastă bibliotecă, cartea fiind un testament de familie. Bunicul a făcut parte din cercul de prieteni intimi ai poetului", spune interlocutorul nostru.

Despre liceu, Catalano spune că a fost cea mai extraordinară perioadă a vieţii sale, moment al marilor acumulări literare şi nu numai: „ Am avut un profesor extraordinar: Octavian Ruleanu, nimic nu se compară cu o oră de curs oferită de un dascăl dedicat meseriei sale, iar pentru a înţelege literatura trebuie să ai organ", susţine Catalano.

După terminarea liceului, Constantin Roco Catalano va da examen la medicină veterinară dar nu îl va lua, funcţionând, mai api, ca profesor necalificat în satul Bichigiu, comuna Telciu, după câţiva ani reuşind să urmeze cursurile Facultăţii de Litere de la Cluj-Napoca, secţia româno-rusă. Pe data de 15 octombrie 1968 va primi postul de custode al Muzeului lui George Coşbuc din localitatea Hordou: „ Din 1968 nu am mai plecat de aici, am rămas paznicul şi exegetul operei coşbuciene. Pe rând, după ani de studii şi muncă suţinută, am ajuns muzeograf literar, iar în 1990 membru de onoare al Societăţii literare George Coşbuc", spune Catalano. La această oră, profesorul Catalano lucrează la volumul al doilea al studiului monografic: Hordou- Coşbuc: „Sarcina pe care mi-am asumat-o singur, este deosebit de grea pentru un om de formaţie filologică. Am avut cu mine de-a lungul întregii documentări care a durat peste 30 de ani, o lucrare similară a profesorului filolog Vasile Păcală: Monografia comunei Răşinari, pe care am luat-o ca model", spune Catalano. De-a lungul anilor, profesorul Catalano a primit şi numeroase premii şi diplome: Premiul Restituiri al Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud, pentru antologiile „George Coşbuc, poet de lume" şi „George Coşbuc, poezie şi proză creştină", premiul editurii „George Coşbuc" pentru volumul „George Coşbuc, elevul poet".

Profil

Data naşterii: 25 noiembrie 1946

Studii: Facultatea de litere din Cluj-Napoca, secţia româno-rusă

Starea civilă: căsătorit, doi copii

Ce-i place

Cinstea şi dreptatea: „ Eu spun că trebuie să spunem adevărul indiferent de duritatea acestuia. Îmi mai place să citesc, şi la această vârstă, poeziile bardului de la Hordou. De altfel, Coşbuc a rămas iubirea vieţii mele, dar admir şi citesc poezie modernă", spune Catalano.

Ce nu-i place

„Detest minciuna şi hoţia, falsul şi meschinăria, lipsa de verticalitate la oameni. Ce mă deranjează foarte mult sunt invidiile literare, ura dintre scriitori, faptul că nu au loc sub soarele literaturii unii de alţii. Nu îmi place că din motive necunoscute, mai marii învăţământului au scos din manualul de clasa a V-a poezia  „Mama": Ce au avut cu ea?", se întreabă retoric Catalano.

Întrebare şi răspuns:

De ce vă place literatura rusă?

„E cea mai specială şi sensibilă literatură a lumii, cea care i-a dat pe Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Turgheniev, Gogol, care este de-o imensitate asemeni stepei ruseşti. Sunt puţini cei care înţeleg cu adevărat sufletul rusului de rând. Chiar dacă traducerea unei proze a lui Cehov e monumentală, ea nu va prinde niciodată sensul real dorit de scriitor", spune Catalano.