Bistriţa: Femeile-bărbat de la Piatra Fântânele

Mănăstirea cu Hramul Maicii Domnului a fost construită pe locul celei mai vechi mănăstiri ortodoxe din zona de nord-vest a Transilvaniei, anul ridicării acesteia fiind 1926. Măicuţele au venit aici în anul 1995, iar acum realizează produse bisericeşti pentru românii din Spania şi din Italia. Nivelul superior al mănăstirii l-au ridicat singure, împletind fierul-beton cot la cot cu muncitorii. Au făcut ciment, au tras la lopată ş

Ştiri pe aceeaşi temă

La Mănăstirea din Piatra Fântânele sunt 20 de măicuţe, cele mai serioase fiinţe din lume. Strai negru, mâini împreunate, voce joasă. Şi-au lăsat viaţa lumească jos, la poalele munţilor, şi au urcat să se călugărească, la 1200 de metri. Pe maica stareţă o cheamă Pamfilia şi este aici de la începuturi, din 1995: „ Am venit împreună cu încă 15 surori de la mănăstirea Văratec pe 11 aprilie, pe lapoviţă şi ninsoare, ceea ce ne-a arătat că vremurile nu vor fi uşoare", îşi aminteşte maica Pamfilia. Impropriu spus, pentru că aici media de vârstă este de 25 de ani. Se gospodăresc singure, iar pentru asta lucrează ore în şir în atelierele mănăstirii. Dar, până la existenţa atelierelor de broderie, pictură sau broderie, a trebuit ridicată partea superioară a mănăstirii acolo unde se găsesc chiliile: „ O soră pricepută la lucruri de acest fel a realizat proiectul, după care, noi toate am început să zidim, să facem cele de trebuinţă pentru lucrarea noastră. Am reuşit, făcând şi multe colecte în zonă", arată maica stareţă.

Se finanţează singure

Acest lucru l-a spus maica Pamfilia în repetate rânduri, pentru că la ora actuală, măicuţele, cos, brodează, fac litografii, iar unele frământă aluatul pentru pâinea cea de toate zilele. Ai spune că eşti într-un stup, iar mănăstirea un labirint cu multele ei ateliere: „ Lucrăm de foarte mulţi ani, de 15 ani, iar toţi preoţii din judeţele limitrofe ne cunosc lucrările pe care le facem. Ei vin cu comanda şi materiale, noi executăm ceea ce doreşte fiecare: veşminte, feţe de masă, icoane. Nu de mult am terminat icoanele pentru catapeteasma unei biserici româneşti din Tarancona, Spania", povesteşte maica Pamfilia. Călugăriţele de la Piatra Fântânele au învăţat să picteze sau să brodeze una de la alta, fiind autodidacte. La atelierul de croitorie, maica Ancuţa lucrează de zor, acelaşi lucru îl face şi maica Mihaela în atelierul de broderie. Nimeni nu stă aici, iar ziua este atât de scurtă.

Duhovnicul Gavril Horţ

Ca orice mănăstire de maici şi cea de la Piatra Fântânele are un duhovnic, părintele-călugăr Gavril Horţ, venit aici de la mănăstirea Nicula: „Când m-a trimis aici Înaltul Bartolmeu mi-a zis că mă trimite în rai, că şi aici ca şi în rai, nu ştii când mori, aşa e de bine", spune protosingerul Gavril Horţ. Şi el face de toate, iar acum conduce şantierul pentru ridicarea unei noi biserici, cea veche devenind neîncăpătoare pentru mulţimea de credincioşi ce vine din localitate dar şi din satele sucevene aflate pe graniţa cu judeţul Bistriţa-Năsăud.

O existenţă dedicată lui Dumnezeu

Maica stareţă Pamfilia spune că nu ar alege alt drum în viaţă: „ Nu am niciun regret faţă de alegerea făcută. Mă simt un om împlinit faţă de Dumnezeu şi surorile alături de care slujesc", conchide maica stareţă Pamfilia.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: