Aventurile românului Perdevară: a călătorit prin zeci de ţări, a făcut voluntariat şi a pătruns în lumea cerşetorilor
0
A călătorit în zeci de ţări, fie ca să le vadă, fie ca să facă voluntariat şi să cunoască astfel obiceiurile şi cultura lor. Este povestea lui Victor Perdevară, un bistriţean de 29 de ani care a început să cutreiere lumea în 2013. Despre cerşetorii români spune că sunt printre cei mai rezistenţi oameni pe care îi cunoaşte.
Victor Perdevară are 29 de ani şi din anul 2013 este hoinar. Acesta călătoreşte cu resurse reduse sau pur şi simplu fără niciun ban în buzunar prin toată Europa. În ultimii cinci ani, a ajuns în ţări precum Cipru, Franţa, Elveţia, Marea Britanie, Maroc, Italia, Germania sau Belgia.
Bistriţeanul a terminat Facultatea de Studii Europene de la Babeş Bolyai, în Cluj-Napoca, şi după terminarea studiilor a mers într-un stagiu de voluntariat, susţinut financiar de Comisia Europeană, în Polonia. Anul acela petrecut alături de polonezi i-a deschis apetitul pentru călătorii şi nu la hoteluri şi în resorturi, ci la oameni simpli.
Voluntariat a făcut în mai multe ţări ale lumii, experienţele permiţându-i să înveţe engleza şi franceza. Dacă în Polonia mergea prin licee şi le vorbea adolescenţilor despre voluntariat, o experienţă pur românească dintr-un sat din Sibiu l-a trezit. Cea mai dură experienţă de voluntariat de care a avut parte bistriţeanul s-a întins pe cinci luni. În satul unde a ajuns, romii nu aveau nicio utilitate, nici apă, nici încălzire sau curent. Ce l-a frapat mai tare pe bistriţean nu a fost lipsa condiţiilor, ci lipsa abilităţilor de viaţă, care te ajută să te descurci, să fii mobil şi să-ţi găseşti o slujbă.
„Am stat acolo 5 luni şi a fost unul dintre cele mai dure proiecte de voluntariat pe care le-am făcut eu, pentru că oamenii aceia şi copiii aceia nu aveau deloc abilităţi de viaţă. Mergeam acolo după şcoală, le dădeam mâncare şi după-masă îi ajutam pe copiii să înveţe tabla înmulţirii, deşi aveau 10 ani. Rămâneai şocat cât de în urmă puteau să fie”, povesteşte tânărul despre experienţa sa.
A mai făcut voluntariat în Cipru, unde a fost primit la o fermă organică, amenajată de un grup de tineri, pe malul Mediteranei. Era o fostă fermă abandonată, iar un grup de tineri au pus stăpânire şi au redeschis-o, trăind din ce cultivau acolo. Acolo erau primiţi toţi voluntarii care aveau drum prin acea parte a lumii.
Cerşetorii români care locuiau într-un spital din Roma
Victor Perdevară spune că în nicio ţară în care a ajuns nu a evitat cerşetorii români, în care vede mai mult decât o mână întinsă. „Avem extraordinar de mulţi oameni ai străzii în Europa. Oriunde te duci în Europa, întrebaţi un cerşetor în limba română şi o să vezi că îţi răspund. Cerşesc pentru a-şi putea cumpăra o masă caldă sau să stea cu 5 euro la un adăpost”, explică Victor.
Acesta mai spune că, deşi pare greu de crezut, cerşetorii români au atuuri pe care oamenii normali nu le au. La instinctul de supravieţuire şi rezistenţa aproape supraumană ce le permite să trăiască pe stradă, în condiţii greu de imaginat, se adaugă şi un simţ al orientării foarte dezvoltat.
Potrivit bistriţeanului, un cerşetor poate să-ţi fie cel mai bun ghid în orice oraş din Europa, indiferent cât de întortocheat ar fi. Aceştia ştiu să te ghideze, pentru că ştiu oraşul ca pe propriul buzunar. Îţi pot da şi ponturi la nevoie, unde poţi să mănânci cu bani puţini şi cum poţi ajunge mai repede dintr-un loc în altul.
„Nu m-am sfiit să intru în contact cu oamenii străzii. Pentru că ei rezistă foarte mult pe stradă. Ei cunosc oraşul ca pe propriul buzunar. Dacă ai nevoie de un ghid oriunde în Europa întreabă un cerşetor român, că îţi spune unde-i gara, unde e poliţia, îţi spune tot şi mai ştie şi româneşte”, completează bistriţeanul.
Acesta a dormit o noapte alături de oameni ai străzii stabiliţi în Roma. Zeci de oameni trăiau într-o aripă dezafectată dintr-un spital. Medicii îi tolerau, iar cerşetorii, în semn de respect şi recunoştinţă pentru că sunt lăsaţi acolo, încercau să nu deranjeze personalul medical şi bolnavii.
„La Roma am întâlnit un cuplu de oameni ai străzii care dormeau într-un spital, într-o aripă dezafectată. La mijlocul spitalului dormeau ei, sus erau medici, jos erau medici. Medicii erau ok cu situaţia. Erau acolo oameni din Albania, tineri din România. Acolo am dormit o noapte cu ei. A fost o experienţă pe care o văd şi acum şocantă”, spune Victor.
Despre oamenii străzii spune că l-au primit întodeauna bine, fiind generoşi cu puţinul lor.
Voluntariatul, îmbinat cu călătorii
Cu bicicleta în Maroc (FOTO: Arhivă Personală)
Pe lângă proiectele de voluntariat în care a fost implicat, Victor a şi cutreierat lumea şi a ajuns în ţări considerate exclusiviste, fără a avea un ban în buzunar.
A fost cazul Elveţiei, unde a ajuns chiar în capitală să stea gratuit în 2015, în casa unor elveţieni, pe care îi cunoscuse cu un an în urmă în Italia. Oamenii i-au dat codul de la interfon, iar casa i-a aparţinut timp de o lună.
La fel de bine primit a fost şi în Maro. În Marea Britanie a muncit, în zona rurală, la un castel, fiind ajutorul unui grădinar.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
