AUDIO Cum admite Cristian Pomohaci că a furat o melodie de muzică populară. Controversatul preot insinuează, în plus, că se bucură de protecţia justiţiei

AUDIO Cum admite Cristian Pomohaci că a furat o melodie de muzică populară. Controversatul preot insinuează, în plus, că se bucură de protecţia justiţiei

Cristian Pomohaci recunoaşte într-o înregistrare audio că a furat o piesă de la o interpretă de muzică populară FOTO: Adevărul

Preotul-cântăreţ Cristian Pomohaci recunoaşte într-o înregistrare audio că ar fi furat linia melodică a unei piese care aparţine unei interprete de muzică populară din Bistriţa-Năsăud. Mai mult, acesta insinuează că s-ar bucura de protecţia unor oameni influenţi din justiţie.

Ştiri pe aceeaşi temă

De aproape o săptămână, numele preotului-cântăreţ Cristian Pomohaci este pe buzele tuturor, după ce Ziar de Cluj a făcut publică o înregistrare audio, în care slujitorul Domnului încearcă să-l convingă de un minor de 17 ani să accepte o partidă de amor. Acesta este cercetat atât de mai marii Bisericii Ortodoxe, cât şi de către anchetatorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
 
O nouă înregistrare audio arată cât de influent era preotul-cântăreţ Cristian Pomohaci în toate domeniile de activitate, inclusiv în lumea justiţiei. Înregistrarea a fost realizată de Nicu Predescu, fiul interpretei de muzică populară Valeria Peter Predescu. 
 
Acesta l-a dat în judecată pe preotul-cântăreţ în luna noiembrie a anului 2012, acuzându-l de plagiat. Piesa la care se referea Nicu Predescu este „Cânt la lume că mi-i dragă”, înregistrată de mama sa, înainte de a se stinge. Aceasta a fost înregistrată inclusiv la Organizaţia Română pentru Drepturile de Autor.
 
Preotul-cântăreţ ar fi folosit linia melodică pentru piesa „De la Rebrişoara în jos”. Nicu Predescu a cerut daune morale în valoare de 20.000 de lei şi daune materiale în valoare de 10.000 de lei. Fiul interpretei intenţiona să direcţioneze aceste sume spre fundaţia deschisă în numele interpretei.
 

Fiul interpretei a cerut daune de un leu

 
Ulterior, fiind acuzat că urmăreşte banii preotului, Nicu Predescu a scăzut pretenţiile materiale la un leu. 
 
„Nu vreau să fac rău nimănui, vreau să fie un proces cinstit. M-aş bucura dacă munca mamei ar fi respectată. Elevii ei pe care i-a pregătit pot să cânte piesele, dar nu la modul la care a făcut-o domnul Pomohaci. Eu cred că el vrea să-şi promoveze piesele cu scandalul acesta”, declara Nicu Predescu în 2013, la doar câteva luni de la debutul procesului. 
 
La aproape doi ani de la debutul procesului, preotul Cristian Pomohaci câştigă procesul, Tribunalul Bistriţa-Năsăud decizând că nu este vorba despre un plagiat. Aceeaşi sentinţă a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj.
 
Cu toate acestea, într-o înregistrare făcută publică joi de Ziar de Cluj, Cristian Pomohaci recunoaşte în faţa moştenitorului artistei că i-a furat piesa, fiind dispus să negocieze cedarea drepturilor de autor. 
 
Nicu Predescu îi cere 5.000 de lei donaţie către fundaţia Valeria Peter Predescu şi 5.000 de euro dacă vrea să cumpere drepturile de autor pentru linia melodică. Această sumă l-a scos din minţi pe preot, care repretă că este exagerată. 
 
Mai mult, acesta dă de înţeles că se bucură de protecţia unor personaje sus-puse din justiţie, care au grijă de el în eventualitatea unui proces.
 

 
 
Nicu Predescu: Deci, eu vorbesc şi cu fratele meu şi cu tatăl meu şi sunt două variante: una, pentru care s-a întâmplat până acum şi aşa, o donaţie la Fundaţie în valoare de 5.000 de lei…
 
Pomohaci: Aşa!
 
Nicu Predescu: Şi dacă doriţi să preluaţi piesa în întregime, atunci suntem dispuşi să renunţăm la drepturile asupra ei pentru o sumă suplimentară de 5.000 de euro.
 
Pomohaci: Cât?
 
Nicu Predescu: Păi, asta e ce s-a hotărât în consiliul de familie! Acum, dumneavoastră vă faceţi socotelile şi atunci mâine discutăm!
 
Pomohaci: Mie îmi e făcută socoteala, dar 5.000 de euro nu-i CD-ul lui Furdui!
 
Nicu Predescu: Nu ştiu, eu nu evaluez munca altora, fiecare ştie cât munceşte şi cât umblă şi cât face…
Pomohaci: Bine, totuşi ar trebui să vorbim, pentru că nu sunt sumele reale! Nu sunt sumele reale şi nici nu ştiu… şi eu, bineînţeles că pot şi renunţa la piesă, că nu-s cununat cu ea!
 
Nicu Predescu: Păi, da, păi eu de-aia v-am zis! Că aia-i una şi alta-i alta! Deci, v-am zis amândouă variantele, aşa am stabilit, să vă spun ambele variante!
 
Pomohaci: Am înţeles!
 
Nicu Predescu: Dar daţi-mi numărul de telefon!
 
Pomohaci: Eu sunt dispus, deci nu îmi trebuie piesa în întregime, îmi trebuie, deci cum aţi văzut-o dumneavoastră, dacă consideraţi că e piesa dumneavoastră, deci ce vedeţi că eu interpretez şi când, deci aia îmi trebuie, gândiţi-vă, vorbiţi şi cu tata şi cu fratele dumneavoastră, de la varianta asta să faceţi preţ.
 
Nicu Predescu: Dar am vorbit, asta e concluzia la care am ajuns, pentru că noi, „Cânt la lume că mi-e dragă!” nu o mai putem folosi după aia! E gata! În momentul în care am dat linia melodică, ce facem? Ne apucăm să căutăm altă linie melodică, să punem pe ea? CD-ul e chiar piesa amiral a CD-ului, chiar piesa de bază, de copertă! Deci noi le-am tot sucit, le-am…
 
Pomohaci: Dar vindeţi dumneavoastră un CD cu 5.000 de euro? Dumneavoastră cereţi pe o piesă, vindeţi un CD cu 5.000 de euro?
 
Nicu Predescu: Nu ştiu, probabil că da, cei care se ocupă de marketing poate reuşesc o treabă din-asta! Nu ştiu, nu m-am ocupat cu aşa ceva până acum!
 
Pomohaci: Vă spun eu că nu se vinde!
 
Nicu Predescu: Nu ştiu, sincer, nu ştiu!
 
Pomohaci: Trebuie să ajungem la o treabă omenească, că e hiperbolizată suma! Nu vă dă nicio casă de discuri, la care vreţi să vindeţi dumneavoastră CD-ul, şi dumneavoastră aţi scos un CD şi-s curios câţi bani v-a dat cineva pe CD-ul acela, dacă ziceţi că l-aţi scos acum doi ani dumneavoastră… acum 3 ani, acum 4 ani, sunt curios câţi bani v-au dat! Sunt tare curios şi faceţi un calcul, pentru dumneavoastră, nu pentru mine, că eu ştiu! Eu încă o dată vă spun, ştiu că ştiu preţurile acum…
 
Nicu Predescu: Eu ştiu, dar…
 
Pomohaci: Toate casele de muzică, nu dă niciunul bani, dă coeficientul din vânzare! Eu sunt dispus să dau bani pentru că e prostia mea şi sunt dispus pentru pace să dau bani, dar nu suma asta! Deci, încă o dată, nu suma asta, că atunci aş cumpăra toată…
 
Nicu Predescu: Nu cred!
 
Pomohaci: Ba da! Eu, încă o dată, ţin la muzica pe care a cântat-o Valeria Predescu, ţin la ceea ce e mitul Valeria Predescu şi atunci de-asta sunt în dialog cu dumneavoastră., că altfel, vă daţi seama, că eram prima dată…
 
Nicu Predescu: Asta e ce am stabilit…
 
Pomohaci: Şi, o dată, să vă gândiţi şi la lucrul ăsta, că nu am treabă cu nimeni, nici nu-s supărat pe nimeni şi nu vreau să fiţi supăraţi pe mine şi, dacă consideraţi că veţi fi îndreptăţit în alte moduri, mai bine… nu ştiu dacă e bine…
 
Nicu Predescu: Deci, eu v-am comunicat pretenţiile noastre, că aşa am stabilit să vi le spun!
 
Pomohaci: Am înţeles! Şi eu acum vin cu o rugăminte suplimentară, să mai luaţi legătura cu cei doi domni care vă pot susţine sau vă pot împiedica, ar spune o altă sumă! Deci, încă o dată, vă rog din toată inima, sunt dispus, dar nu suma asta, e hiperbolică, nu hiperbolizată! E hiperbolică!
 
Nicu Predescu: Şi dumneavoastră, propunerea ar fi care?
 
Pomohaci: Propunerea mea e o sumă decentă! Deci, încă o dată, o sumă decentă care v-o dă orice casă de discuri pentru un CD întreg!
 
Nicu Predescu: Decenţa e un mod de a interpreta! Depinde de optica şi din ce punct de vedere, a cui!
 
Pomohaci: Eu mă consider un om decent, domnu Nicuşor, să mă iertaţi! Deci, nu ştiu cum mă vedeţi dumneavoastră, dar eu mă consider un om decent! Aşa cum aţi avut dumneavoastră pretenţia să spuneţi că sunt un om cinstit, aşa pot să spun şi eu că mă consider un om decent! Şi atunci ştiu că nu o să prejudiciez niciodată nici veniturile dumneavoastră financiare de pe această melodie!
 
Nicu Predescu: Ale mele nu e vorba, că sunt două lucruri diferite! Aici vorbim despre drepturile de autor, care susţin fundaţia, şi eu, cu partea mea personală, aia e separat, nu le amestecăm! Că mai susţin eu activitatea fundaţiei, din fondurile mele personale, aia e altceva!
 
Pomohaci: Încă o dată, nu o să aibă niciodată repercusiuni melodia pe care o cântă doamna Valeria, dacă o cântă şi o are înregistrată! Niciodată! Pentru că sunt două mame cu doi taţi, dar încă o dată, ca drepturi de autor, eu nu vreau să fie niciodată vreun bănuţ venit de undeva! M-am interesat, m-am edificat, la fiecare punct la rând, cu doi avocaţi, cu un preşedinte de tribunal, deci suntem edificaţi, la fiecare subpunct, pot să vă spun şi partea bună şi partea rea. Dacă ar fi vorba despre un litigiu într-o instanţă, ar fi vorba de câţiva ani buni, după care nu s-ar ajunge la niciun sfârşit!
 
Nicu Predescu: Ba, se ajunge întotdeauna, pentru că sunt instanţe şi pentru cele din România, sunt foruri care sunt peste şi întotdeauna se găseşte undeva o finalitate!
 
Pomohaci: Da, după câţiva ani buni, şi ştii că atunci în instanţă îţi aduci aminte că nu e aşa şi că te duşmăneşti, ori eu nu vreau duşmănie!
 
Nicu Predescu: Da, dar ştiţi cum e? Câţiva ani buni, trebuie să luaţi în considerare… poate dura un proces şi 10 ani, eu ştiu cât am de stat în sală, credeţi că îmi schimbă viaţa cu ceva? Dacă chiar asta o să fie ultima soluţie şi ajungem, asta e!
 
Pomohaci: Eu nici nu mă gândesc, toate variantele le-am luat în calcul, pentru că toată lumea a sărit în capul meu: părinte, vrem să vă ajutăm, vrem să vă ajutăm! Cu ce să mă ajutaţi? Nu am nici un litigiu cu nimeni, nici nu-s supărat pe oamenii ăia, nu-s supărat pe nimeni, nu are nimeni dreptul să spună că cineva e vinovat! Eu sunt vinovat pentru că sunt un prost şi îmi iubesc neamul! Eu sunt vinovat! Şi gata! Eu îmi rezolv problemele, dar, încă o dată, revin, vă rog insistent, vă rog din toată inima, mai vorbiţi şi mai faceţi încă o ceva acolo! Şi eu, mâine dimineaţă, să scot bănuţii din gaură de şarpe, să vă aduc nişte bănuţi şi să gătăm odată cu…
 
Nici Predescu: Păi, bine, bine, ziceţi-mi ce să zic atunci, ziceţi să mai vorbesc cu fratele meu, ce să îi zic?
 
Pomohaci: Păi, încă o dată vă spun, 5.000 de euro nu dă nimeni pe un CD întreg! Deci mie mi-a oferit pe un CD domnul director, domnul director, că sunteţi director la firmă, domnul director şi Nicuşor, scumpul părintelui, vă arăt contractul semnat de Roton, mi-au dat 20% din vânzări!
 
Nici Predescu: Eu vă cred, dar trebuie să înţelegeţi că preţul…
 
Pomohaci: La Furdui i-au dat 2.000 de euro! În aceeaşi perioadă, acum, pe CD-ul nou! 2.000 de euro i-au dat! Şi el a plătit 6.000 de euro la orchestră!
 
Nicu Predescu: Cum credeţi că se stabileşte preţul la ceva ce nu e de vânzare? Noi nu stabilim preţul că vrem să vindem! Noi nu am vrut să vindem! Niciodată nu ne-a interesat să vindem!
 
Pomohaci: Nu, dar acum, pentru că totuşi aveţi omenie şi şi dumneavoastră aţi trecut printr-un necaz, trebuie şi dumneavoastră să plecaţi urechea cu bunăvoinţă la un lucru de genul acesta! Nu pentru că trebuie să vindeţi, pentru că nici nu staţi în banii ăştia! Este un mod de-a… Că, slavă Domnului, că v-a dat Dumnezeu mult şi aveţi şi nu sunteţi în banii ăştia! Şi nici nu o să ajungeţi să trăiţi din banii ăştia, că nu cred, că dacă ajungeţi să trăiţi din banii ăştia, înseamnă că e bai mare!
 
Nicu Predescu: Nici nu sunt destinaţi pentru mine, v-am mai spus! Ăştia sunt destinaţi unor programe ale Fundaţiei!
 
Pomohaci: Dumneavoastră ştiţi! Eu nu stau să caut în conturile dumneavoastră şi nici să îmi indicaţi mie ce faceţi cu bănuţii dumneavoastră şi cu timpul dumneavoastră liber! Eu, atâta timp cât suntem prieteni am să vă respect şi am să vă iubesc, pentru că asta înseamnă prietenie curată! Şi am să stau deoparte de tot ceea ce înseamnă intimitatea dumneavoastră!
 
Nicu Predescu: Păi, acum, spuneţi-mi ce să îi zic fratelui meu…
 
Pomohaci: pe CD-ul lui Furdui i-au dat 2.000 de euro!
 
Nicu Predescu: Nu aşa! Înţeleg că aveţi pricepere în tratative şi în negocieri!
 
Pomohaci: Nu am nicio pricepere!
 
Nicu Predescu: La fel am şi eu!
 
Pomohaci: Sunt în urma unei boli…
 
Nicu Predescu: Dacă îmi spuneţi ceva concret, merită să îmi sun fratele…
 
Pomohaci: Eu vă spun concret, cu toată bunăvoinţa mea, nu vă dau 2.000 de euro, vă dau 100 de milioane! Şi asta v-o dau, noi doi ştim şi nu ştie numai Tatăl cel Sfânt din Cer! Deci, eu şi cu Nicuşor Predescu!
 
Nicu Predescu: Nici nu are rost să îl sun pe fratele meu pentru treaba asta!
 
Pomohaci: Bine, bine!
 
Nicu Predescu: Rămâne varianta cealaltă atunci!
 

Vă mai recomandăm:

 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările