Şiretlicul folosit de saşii din Bistriţa la 1700 pentru a-şi elimina concurenţa economică. Întreaga populaţie armeană a fost evacuată în doar 24 de ore
0
O singură stradă, „strada Armeană”, din perioada medievală mai sugerează faptul că în Bistriţa au existat şi armeni. Aceştia au dispărut din cetate în 1712, fiind evacuaţi pentru a se evita îmbolnăvirea bistriţenilor de ciumă. Se pare că motivul real era nimicirea concurenţei economice reprezentate de armeni.
Armenii au început să se stabilească în Bistriţa în anii 1600, fiind atraşi de oraşul cetate liber şi de prosperitatea garantată de breslele care făceau comerţ intens cu Moldova şi cu alte oraşe din Transilvania.
Odată stabiliţi în Bistriţa, armenii şi-au crescut bunăstarea, în special cu ajutorul prelucrării pieilor fine. Această îndeletnicire concura cu activitatea breslaşilor pielari saşi, lucru care a dus la conflicte de ordin economic pe piaţa Bistriţei.
Întreaga populaţie avea să dispară în 1712, la nici un secol de la stabilirea în Bistriţa din considerente sanitare.
Deşi ciuma bântuia în Ungaria şi restul Transilvaniei încă din 1708, primele cazuri au fost raportate în Bistriţa abia în anul 1712. Acest lucru s-a datorat măsurilor severe de evitare a epidemiilor luate de conducerea oraşului, care trecuse printr-o experienţă similară în perioada 1601-1603.
„Nenorocirea populaţiei armeneşti a constat tocmai în apariţia primelor cazuri de ciumă din septembrie 1712, în casa unui armean. Atunci au căzut victime ale ciumei doi membrii din familia sa. Iniţial, conducerea oraşului a fost sesizată de către organele sanitare şi au luat cele mai severe măsuri de izolare a locuinţei armeanului, iar restul familiei a fost evacuată şi izolată de restul populaţiei în lazaretul de ciumaţi, în afara zidurilor cetăţii”, explică istoricul Teodor Ghiţan în Revista Bistriţei.
După câteva zile au mai decedat doi copii dintr-o familie de armeni, iar panica a cuprins conducerea oraşului. Conducerea oraşului face şedinţă şi hotărăşte în mare taină să alunge armenii din oraş, argumentul forte fiind protejarea bistriţenilor de epidemia mortală ce ameninţa cetatea. Întreaga operaţiune a fost terminată în 24 de ore.
„Această hotărâre brutală şi inumană luată de conducerea politico-administrativă reprezentată de către patriciat de către staroştii de breaslă, a fost dusă la îndeplinire cu destulă repeziciune, deoarece socoteau că numai cu această ocazie, invocând măsurile generale de carantină, va fi momentul pentru a se scăpa de concurenţi primejdioşi pe linie economică”, mai spune Teodor Ghiţan.
231 de armeni au fost obligaţi să-şi părăsească gospodăriile din Bistriţa în doar 24 de ore
231 de persoane, adică în jur de 73 de familii, au părăsit în doar 24 de ore cetatea Bistriţei şi s-au stabilit în Gherla. Ciuma a bântuit în cetate doar câteva luni, făcând în total 120 de victime, printre care s-au numărat armeni, saşi şi români.
Episcopul armean Verzerescu s-a luptat pentru ca armenii să fie măcar despăgubiţi pentru această evacuare forţată, însă curtea austriacă de la Viena nu i-a dat dreptate, sprijinindu-i pe saşii care conduceau cetatea Bistriţei.
„Cele două târgoveţimi bistriţene săsească şi armenească se concurau de câteva decenii pe piaţa internă a oraşului şi a Transilvaniei medievale. Interesele strâmte de breaslă ale bistriţenilor în frunte cu magistratul cetăţii ce reprezenta interesele acestora, au fost forţa motrică ce a dus la dezlănţuirea conflictului social pe care l-am prezentat în defăşurarea sa şi cu toate consecinţele lui”, concluzionează istoricul.
Vă mai recomandăm:
Cum au ridicat meşteşugarii saşi Transilvania, după ce au fost momiţi cu pământuri şi privilegii
Se încarcă comentariile...
