Supravieţuitorii Holocaustului din Sighet. „Poate că mănânci carnea părinţilor tăi“
0
Maramureşul are acum puţini supravieţuitori ai Holocaustului. Doi dintre ei trăiesc şi acum în Sighetu Marmaţiei, fiind vorba despre două femei înaintate în vârstă şi anume Klara Markus (101 ani) şi Salamon Golda, ajunsă acum la venerabila vârstă de 89 de ani.
Salamon Golda a fost deportată din Sighetu Marmaţiei pe vremea când era trecută de vârsta de 10 ani. A avut o viaţă frumoasă până a ajuns în atenţia nemţilor care au dus-o în lagărele de exterminare. Recunoaşte că a văzut mulţi oameni murind.
"A 7986, atâta mi-i numărul. Ne-o înghesuit pe toţi într-un vagon.... Pe părinţi şi pe copiii ăştia mai mici, ca şi mine i-o dus că îi duc la baie. Şi acolo au primit fiecare câte un prosop şi o bucată de săpun şi în loc să vină apă, o venit gaz. Şi acolo i-o gazat. S-o dezbrăcat toţi la pielea goală şi în loc să vină apă o venit gaz. Şapte crematorii erau în Birkenau şi acelea ardeau zi şi noapte. Când am ajuns acolo ne-am dat seama că o să murim. Apoi ne-o spus înăuntru, în lagăr când ne-o despărţit. Ne-o povestit polonezii că nu o să mai vedem nimic" îşi aminteşte sigheteanca.
Aceasta îşi aminteşte că la un moment dat a şi leşinat în acel lagăr, "că o adus o feliuţă de salam şi cele 250de grame de pâine ce le primeai. Era o femeie de serviciu, rău-voitoare şi zicea către noi că ştim ce salam mâncăm. Poate că mănânci carnea părinţilor tăi. Când o spus aşa, mi-o venit o greaţăşi am şi leşinat".
Salamon Golda îşi aminteşte şi alte întâmplări din lagărul nazist. Despre doctorul Mengele spune că era un om înalt, la vreo 45 de ani "şi făcea multe experienţe pe bărbaţi şi pă femei. De exemplu, punea păduchi ca să vadă cât poate să trăiască un păduche pe un picior sau pe o mână la o fată. Făcea operaţii, lua jos o mână dreaptă ca să vadă cum se vindecă dacă o amputează.... Sau lua jos un picior, făcea mai multe experienţe de operaţii. Era o familie, pitici, ei au fost aici în Sighet şi unul ştia la vioară, altul la trompetă şi pe aceia nu i-o exterminat".
"Cei care erau aleşi pe partea stângă ştiam că ăla merge la foc. Deja ştiam noi astea. Ne-o pus să stăm în genunchi, în sticlă pisată, tătă am fost sânge la genunchi... Aceia care o lucrat la crematoriu şi aceia o fost evrei. Aceia nu a o fost voie să trăiască mai mult de trei luni, că ştiau prea multe. O fost o răscoală odată acolo.
Pe tăţi i-o împuşcat, că din lagăr o fost imposibil să ieşi afară. Nu am ştiu pe ce lume trăim, ce zi e astăzi, nu am ştiut nimic. Noi nu am avut nume, numai după numere eram. Când o fost cu teritorii, ruşii şi americanii eu m-am dus în partea ruşilor şi am ajuns într-un spital unde au fost polonezi.Ni-i s-o spus că o să vină ruşii să vă tragă jos din pat şi să spuneţi că aveţi holeră, că de holeră ei fug. Aşa o şi fost, o intrat vreo trei bărbaţi şi fata o spus că are holeră. Ne-o dus apoi la gară să ne ducă acasă", a mai adăugat sigheteanca. Aceasta a ajuns în cele din urmă la lagărul Mauthausen, un loc care fusese minat de către nemţi pentru a fi aruncat în aer în 7 mai 1945. Numai că înainte cu dpouă zile au venit americanii şi astfel sigheteanca a scăpat cu viaţă.
În total din Maramureş au fost deportaţi circa 31.000 de evrei, cei mai mulţi dintre ei nemaifiind văzuţi niciodată. Comunităţi importante de evrei au fost în zone precum Sighetu Marmaţiei, Vişeu de Sus sau Baia Mare.
Se încarcă comentariile...
