Povestea unuia dintre cei mai temuţi infractori români, supranumit „maşina de ucis“: „Când se simţea încolţit, afişa o grimasă ameninţătoare“
0
Ioan Ursuţ este cunoscut drept unul dintre cei mai temuţi infractori români. „Maşina de ucis”, cum l-a numit presa din România, a reuşit să evadeze de patru ori din închisori, în timpul celor 20 de ani pe care şi i-a petrecut după gratii. S-a spânzurat în anul 2012, la Penitenciarul din Gherla, tocmai în ziua în care urma să aibă loc la Tribunalul Maramureş pronunţarea sentinţei în dosarul în care era cercetat.
Dorin Coste, fostul şef al Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului judeţean de Poliţie Maramureş, momentan directorul general al Direcţiei Generale de Acţiune Civică din cadrul Primăriei Baia Mare, a fost singurul ofiţer de poliţie judiciară care a reuşit să îl audieze pe Ioan Ursuţ. Se întâmpla în anul 2010, când temutul infractor a fost reţinut şi pus sub acuzare pentru un jaf comis în Pasul Gutâi, unde, Ursuţ împreună cu mai multe persoane, au atacat o maşină de transport valori, pe DN 18, plină cu banii din care urmau să se achite pensiile în Maramureşul Istoric. Activând aproape 30 de ani ca ofiţer de poliţie judiciară, Dorin Coste a conturat profilul celui care şi-a petrecut aproape jumătate de viaţă după gratii.
„Era un tip aparent, vizual jovial. Extraordinar de circumspect, iar în momentul în care nu deţinea date despre interlocutor şi nu ştia care este scopul dialogului, devenea introvertit. Expresia facială şi mimica era a unui extrovertit, putând să se dedubleze foarte uşor. Îşi analiza foarte bine paşii. Era un bun organizator, dar sunt convins că întotdeauna, în ceea ce privesc faptele infracţionale, avea pe cineva deasupra sa. Nu lua decizii fară să ceară un sfat. Un tip îngrijit, manierat. Niciodată nu îşi privea interlocutorii în ochi. Îşi fixa un punct şi dacă nu stăpânea un subiect răspundea robotic. Îşi analiza cu multă atenţie şi chiar verifica <<partenerii de afaceri>> judiciari. Nu avea încredere în nimeni şi fiecare dintre colaboratorii lui cunoşteau doar o parte din activitatea pe care o va pune în joc. Doar el ştia întreaga componenţă a puzzle-ului. Prin precauţia de care a dat dovadă, evita să epateze cu orice şi îşi dorea să treacă aproape neobservat. Era extraordinar de răzbunător, mai ales în momentul în care cineva îi trăda încrederea. Din punctul meu de vedere, nu nutrea sentimente de iubire pentru nimeni”, spune Dorin Coste.
A evadat din cele mai securizate închisori ale lumii, dar s-a spânzurat la Gherla
Ioan Ursuţ a luat drumul străinătăţii în anul 1983, imediat după terminarea facultăţii ajungând în Italia. Un an mai târziu, îl omoară în bătaie pe un traficant de ţigări care se pare că l-a înşelat cu 20.000 de mărci. Pentru fapta sa este condamnat la 18 ani de închisoare în lipsă. În acelaşi an fuge în Suedia, unde trei prieteni ai acestuia sunt găsiţi de poliţişti, impuşcaţi în cap şi îngropaţi sub stânci. Nimeni nu este pus sub acuzare, chiar dacă la un moment dat Ioan Ursuţ recunoaşte că în seara asasinatelor a fost în apartamentul uneia dintre victime.
Prima evadare a lui Ioan Ursuţ are loc în anul 1988, când reuşeşte să fugă de la închisoarea din Norrköping, ameninţând gardienii cu un pistol făcut din lemn. Este prins după o zi, şi dus înapoi în unitatea de detenţie. Un an mai târziu, după o nouă condamnare pentru tentativă de omor, Ioan Ursuţ este protagonistul celei de-a doua evadări, cea mai spectaculoasă. Uns cu ulei, iese printr-o gaură foarte mică pe care a făcut-o cu o pânză de fierăstrău, care şi-a dus-o ilegal în celulă. Rămâne în libertate timp de o lună, când este din nou implicat într-o crimă: împuşcarea a doi poliţişti suedezi, la un restaurant din Stockholm. Ioan Ursuţ este recunoscut de clienţi şi apoi prins de oamenii legii după zece zile de la comiterea faptei.
„Această dedublare a personalităţii îi conferea o aură pe care de fapt el nu o avea. Citea, dar nu avea o cultură generală deosebită. Se documenta înainte de comiterea fiecărei fapte. Dar cu toată meticulozitatea lui, a făcut câteva greşeli majore pe care nu le anticipase. E adevărat, nu a fost uşor să reconstruiesc puzzle-ul pe care el îl construise şi îl demantelase, dar l-am refăcut mult mai uşor decât se aştepta el. Avea o inteligenţă nativă, uşor cultivată şi când nu stăpânea un subiect devia şi încerca să te aducă pe teritoriul lui. Când se simţea încolţit, afişa o grimasă facială ameninţătoare. Şi dacă nu te opreai, se ascundea în spatele expresiei <<nu fac declaraţii>>”, a mai adăugat Dorin Coste.
În decembrie 1990, Ioan Ursuţ încearcă să evadeze din închisoarea Norrköping. Îşi pune aşternutul de pat în aşa fel încât să pară că este culcat, se ascunde într-o debara pe coridor, dar când încearcă să evadeze este descoperit de gardieni şi dus înapoi în celulă. Un an mai târziu reuşeşte să evadeze pentru cinci zile de libertate. În 1994, după ispăşirea pedepsei în Suedia, Ursuţ este expulzat în Italia, unde era condamnat la 20 ani închisoare pentru omorârea traficantului de ţigări care se pare că l-a înşelat cu 20.000 de mărci. Un an mai târziu, împreună cu un alt deţinut, Ioan Ursuţ încearcă să evadeze, prin canalizare, dar este prins. Reuşeşte să facă însă acest lucru de Crăciun, în 1998, când taie gratiile cu pânza de fierăstrău şi leagă cearşafuri unul de altul, dar este prins din nou după câteva zile de libertate.
În 2007 este eliberat condiţionat, iar după trei ani este arestat preventiv ca suspect în cazul jafului armat din Pasul Gutâi din data de 15 septembrie 2009. Din compartimentul tezaur al unei maşini de transport valori, Ioan Ursuţ împreună cu alte persoane au sustras cinci saci în care se afla suma de 2.630.000 lei şi 2.000 de euro. Cazul Gutâi a fost predat, dar nu în integralitate pentru că dosarul nu este încă finalizat, în Academia de Poliţie.
Ioan Ursuţ, unul dintre cei mai temuţi infractori români, a ajuns la penitenciarul din Gherla, unitatea de detenţie unde a fost găsit spânzurat în anul 2012, tocmai în ziua în care urma să aibă loc la Tribunalul Maramureş pronunţarea sentinţei în dosarul privind jaful armat din Pasul Gutâi. Băimăreanul a ales să îşi pună capăt zilelor la vârsta de 58 de ani.
Ioan Ursuţ, CV-ul unui asasin
1983 - fuge în Italia.
1984 - ucide un traficant de ţigări şi fuge în Suedia.
1986 - este bănuit că a ucis trei români, dar nu este condamnat.
1986 - este condamnat la un an şi şase luni de închisoare pentru posesie ilegală de armă şi intenţie de jaf.
1986 - în decembrie este condamnat la doi ani şi trei luni de închisoare pentru înşelăciune şi uz de fals.
1988 - evadează din închisoarea din Norrköping şi e prins după o zi.
1989 - evadează din închisoarea suedeză Hall şi e capturat după o lună.
1990 - încearcă să evadeze din închisoarea sudeză Norrköping, dar e prins.
1991 - evadează din penitenciarul suedez din Kumla şi e prins după cinci zile.
1994 - este expulzat în Italia, unde e închis la Padova şi Milano, pentru crima din 1984.
1998 - evadează din închisoarea din Milano, dar este prins.
2007 - este eliberat în Italia.
Ioan Ursuţ, care vorbea fluent româna, suedeza, italiana, germana şi engleza, a fost bine-cunoscut poliţiştilor din Suedia şi Italia, ţări în care a fost închis în repetate rânduri, dar a şi reuşit să evadeze de patru ori.
Cotidianul suedez „Aftonbladet" a publicat, la 24 şi 25 august 2007, la scurt timp după ce românul a fost eliberat dintr-o închisoare italiană, un amplu interviu cu Ioan Ursuţ. În cadrul discuţiei, acesta a recunoscut că a fost părtaş la 16 jafuri nesoluţionate.
Băimăreanul a descris cu lux de amănunte momentele cele mai importante ale „carierei" sale de răufăcător, pe care a început-o în 1984, în Italia, la Cuneo, unde l-a omorât în bătaie pe traficantul italian de ţigări Italo Pagnutti, pe motiv că acesta ar fi încercat să-l escrocheze cu 20.000 de mărci germane.
„Din întâmplare, l-am văzut lângă un bar, l-am scos din maşina lui. Îmi căutam pistolul, dar noroc că nu l-am găsit: dacă îl împuşcam, eram condamnat la 30 de ani de închisoare. Doar l-am bătut. Când am plecat, încă trăia", spunea Ursuţ.
„Am făcut multe rele şi am stat aproape 20 de ani în închisoare. Nu regret, nici măcar evadările. Poate doar faptul că am împuşcat doi poliţişti", a mai spus românul. Acest episod a avut loc în Suedia în septembrie 1989, după ce tocmai evadase din închisoarea Hall, din Södertälje.
Ioan Ursuţ a dezvăluit că singurul motiv pentru care comitea jafuri era de natură financiară. „Am comis 18 jafuri şi am fost condamnat pentru două. Majoritatea le-am comis în Suedia, pentru a face rost de bani ca să fug de poliţie, după evadările din închisoare", a povestit Ursuţ.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
