Povestea hoţului care a terorizat Ardealul în comunism. Fura numai din magazinele pentru ştabi şi fugea cu o maşină Skoda

Povestea hoţului care a terorizat Ardealul în comunism. Fura numai din magazinele pentru ştabi şi fugea cu o maşină Skoda

Miliţian român în timpul regimului comunist FOTO Andrei Pandele

Marfa destinată străinilor din magazinele comuniste era de cea mai bună calitate, astfel că deseori era ţinta hoţilor. Prin anii ‘80, un astfel de magazin din Baia Mare a fost jefuit într-o noapte de un hoţ, care a produs o pagubă de zeci de mii de dolari. Un fost miliţian care s-a ocupat de caz îşi aminteşte cu lux de amănunte ce s-a întâmplat atunci. Nici gestionarul magazinului de la acea vreme nu a uitat evenimentul.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fostul colonel de la Judiciar pensionat acum, pe vremea aceea locotent colonel, îşi aminteşte cu destulă precizie despre jaful de zeci de mii de dolari, de la magazinul din Baia Mare. Hoţul, un infractor „cu ştate vechi”, după cum îl descrie acum, lucra după acelaşi tipar în fiecare oraş. „Întâi fura o maşină Skoda 1000 MB, la acest model se putea face foarte simplu contactul «pe direct». Fura maşina din oraş şi venea la locul unde voia să facă spargerea, fura produsele, le încărca în maşină şi pleca în alt judeţ, nu stătea locului”, spune acum fostul poliţist.

Aşa a făcut infractorul şi în Baia Mare, unde în noaptea respectivă a spart shopul, de unde a furat marfă de zeci de mii de dolari. „A spart magazinul şi a furat radiocasetofoane, haine de blană, marfă de zeci de mii de dolari, la acea vreme. Am făcut cercetări şi am aflat cine a fost autorul. Era un tânăr din Baia Mare, infractor cu ştate vechi. Am ştiut cine e, am dat obiectele în urmărire, de asemenea, pe el l-am dat în urmărire şi am primit din tot Ardealul speţe similare”, îşi mai aminteşte el.

Infractorul, căutat în mai multe oraşe

Infractorul acţionase după acelaşi model în mai multe oraşe din Ardeal. „Asta era cam prin iunie, iulie, iar noi acum aşteptam să vedem dacă îl prind colegii noştri din alte judeţe, pentru că ştiam că a părăsit judeţul după furt. Nu a durat mult şi pe la început de septembrie am primit informaţii că a fost prins la Arad. A fost împuşcat în picior, pentru că numai aşa au reuşit să-l prindă”, mai povesteşe el.

Acum, toţi care aveau în judeţ furturi comise de acest intractor, încercau să stea de vorbă cu el, să afle ce a făcut cu marfa. „A trebuit să merg la Arad, pentru cercetare. Am plecat la Arad, acolo mi-au spus colegii că nu pot scoate nimic de la el, că e infractor versat. Am zis să mă anunţe pe mine că vreau să vorbesc cu el”, mai relatează fostul poliţist.

Regulile erau foarte stricte, îşi mai aminteşte el, nu putea intra oricine, oricum sau oricând. „Am intrat la discuţii cu el, mă cunoştea, pentru că îl mai cercetasem în alte speţe şi, uneori se forma o oarecare legătură, o afinitate între infractor şi poliţist, în special dacă nu era bătut. Am discutat cu el, am mâncat cu el din pachetul pe care mi-l pusese soţia mea. L-am întrebat unde e marfa, ce a făcut cu ea”, mai relatează ofiţerul în rezervă.

Spre surpriza tuturor, infractorul a vorbit. „A zis că toată a vândut-o în Oradea, la nişte ţigani care fac burlane de scurgere. Nu ştia să-mi explice mai multe. Trecuseră trei luni de la data spargerii, mă gândeam că nu mai ajung la marfa aia. De la Oradea venise un căpitan, pentru că aveau şi ei o speţă cu el. El a văzut că eu pot vorbi uşor cu infractorul şi a zis să-i fac şi lui «intrarea» la infractor”, mai spune el.

Astfel, şi între poliţişti a avut loc un „schimb de servicii”. „Am zis că-i fac intrarea, dar el să mă ajute să ajung la Oradea să găsesc produsele”, îşi mai aminteşte omul legii. Astfel, au plecat împreună la Oradea, unde însoţit de o echipă de la Ordine Publică, au ajuns în zona în care aveau informaţii că ar locui cei pe care infractorul i-a indicat că ar fi cumpărătorii produselor furate de la shopul din Baia Mare. „Nu ştiam dacă sunt violenţi, sau cine sunt, cum se comportă. A venit şi colegul de la Oradea. Am intrat într-o curte cu nişte case în formă de U, iar în capăt erau nişte dependinţe acoperite, fără uşi, unde eru grămezi de rumeguş, pentru că se încălzeau cu sobe de rumeguş”, mai relatează el.

Marfa, ascunsă în rumeguş

Au făcut percheziţiile, controale verificări, toate cele necesare, conform legii, însă fără niciun rezultat. „Nici un capăt de aţă, măcar. Nimic nu am găsit. Am ieşit în curte, aproape exasperat că nu găsim absolut nimic din toată marfa aia. Am întrebat care-i magazia lor şi mi-a arătat-o. În mijloc era un morman mare de rumeguş. Nu ştiu dacă a fost intuiţia, sau faptul că eram exasperat că nu găsesc nimic, dar i-am spus să mute rumeguşul mai încolo. În momentul ăla am văzut pe figura ţiganului o reacţie. Era tulburat”, mai spune el.

A fost indiciul de care avea nevoie ca să afle că se îndreaptă într-o direcţie bună. Astfel că nu a mai insistat, a pus chiar el mâna pe lopată şi a început să dea la o parte rumeguşul. „Imediat am simţit ceva tare acolo. Era un sac. L-am scos, era plin de haine. Toată prada de la OJT era acolo. Casetofoane, haine de blană, un singur casetofon lipsea, pentru că unul dintre ei plecase la Gurahonţ, pentru lucrările la burlane pe care le făceau ei, şi l-a dus cu el să asculte muzică. Colegul de la Oradea a rămas uimit. A zis că el nu ar fi făcut niciodat figura asta”, mai povesteşte acum fostul poliţist.

Apoi au plecat împreună la sediul Poliţiei din Bihor, unde au început să facă demersurile pentru recuperarea bunurilor. „Eu am dat un telefon la Judeţ (conducerea judeţeană, n.r.) să întreb ce fac cu marfa, cum să o aduc. Colonelul a zis să urc în tren şi să vin cu marfa. Atunci, comandantul de la Bihor a auzit şi a dat telefon la comndant şi a zice «păi cum să urce în tren cu toată marfa?»”, mai spune el. Astfel, în cel mai scurt timp a plecat o maşină spre Oradea, pentru recuperarea produselor.

Gestionarul îşi aminteşte evenimentul

Gestionarul shopului de la acea vreme, Vasile Cheţe, acum la 67 de ani, îşi aminteşte bine când i-a fost jefuit magazinul. „În 80, magazinul era lângă barul OJT. Nu erau sisteme de alarmă. Era un gemuleţ (în vitrină, n.r.) şi în acea dmineaţă, pe acolo acolo se vedea că suflă vântul perdeaua, aşa şi-au dat seama că a fost spart. Au intrat înăuntru şi într-adevăr, dispăruse multă marfă. Ţigări, blugi, haine de blană, casetofoane şi multe altele”, povesteşte acum fostul gestionar. Lui nu i s-a imputat atunci nimic, pentru că nu i s-a găsit nicio vină. „Eu cerusem cu vreo şase luni înainte să pună gratii, dar au refuzat, au spus că nu arată bine estetic”, mai povesteşte el.

În scurt timp după acest jaf, magazinul a fost mutat pe bulevardul Bucureşti, într-un loc mult mai aglomerat. Nici aici, însă, nu a scăpat de atenţia infractorilor şi a fost prădat încă de două ori. Ironia a făcut ca după zeci de ani, gestionarul şi hoţul să se întâlnească faţă în faţă. „Din întâmplare, cel care a dat spargerile la noul magazin mi-a fost client aici, la restaurantul pe care îl conduc acum. A auzit, cumva, că eram gestionar pe vreme la aceea şi m-a întrebat dacă ştiu că el a fost autorul spargerilor. Am zis că nu, nu ştiu, că nu aveam de unde să ştiu. Mi-a spus că a făcut 16 ani de puşcărie”, relatează acum Vasile Cheţe.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările