Povestea haioasă a originii localităţii Cavnic. Un cioban a rămas în istorie cu porecla „cap mic“ fiindcă nu a înţeles cât de bogat ar fi putut să-l facă aurul
0
Cavnicul este situat în mijlocul unui rai minier, localitatea formându-se tocmai în jurul unui exploatări auriefere. Legendele privitoare originea oraşului sunt bazate pe relatări transmise în timp.
În Maramureş, orice loc are o legendă. În cazul oraşului Cavnic istoricii nu au căzut de acord asupra unei singure variante. Pe de o parte, susţine profesorul Ilie Gherheş, doctor în istorie, denumirea de ”Cavnic” ar putea veni de la ”cavere”, care înseamnă peşteră sau gaură. Asta ar putea avea o logică, făcându-se legătura cu galeriile miniere. Este cunoscut faptul că oraşul Cavnic s-a dezvoltat tocmai datorită mineritului încă din cele mai îndepărtate timpuri. Însă istoricii mai spun că este greu de precizat dacă asta stă la baza toponimiei locului, pentru că în diferite documente, denumirea nu apare cu litera ”v” la mijloc, ci cu ”p”, deci ”Capnic”sa ”Capmic”.
Însă o altă variantă a legendei acestei localităţi este una mult mai amuzantă. Istoricul spune că are legătură tot cu mineritul şi cu aurul, dar în altă formă.
”Se spune că un bulgăre de aur a fost descoperit în apa râului, iar pe locul unde a fost găsit bulgărele de aur, era un cioban cu capul foarte mic. Cel care a găsit aurul, gândindu-se la bogăţia ce ar exista acolo, ar fi chemat şi pe alţii şi astfel s-ar fi populat localitatea”, spune el. Astfel, ciobanul cu cap mic ar fi fost un punct de reper, care a dat denumirea localităţii.
”Mai târziu, când au venit tot felul de proprietari de mine, în Cavnic au ajuns şi nişte englezi. Aceştia au preluat legenda a ciobanului cu capul mic şi i-au dat o întărsătură ironică. Ei au spus că a fost botezat «cap mic» pentru că nu şi-a dat seama ce avere există în apă şi în munţii respectivi”, mai explică istoricul Ilie Gherheş.
”Proprietarii englezi au preluat legenda în sens peiorativ, cu cap mic, adică cu creier mic”, completează el.
Oraşul Cavnic este atestat documentar din secolul al XIV-lea, iar în actele păstrate este menţionată denumirea de ”Capnic”. Într-un document din 1836 se menţionează: ”Capnicul de la început a fost o localitate minieră cu pietre argintoase şi este exploatat tocmai de 500 de ani”. ”După cum se spune, localitatea datează de prin 1250-1300, legat de extracţia aurului şi argintului din mine. Minele au fost la început proprietatea regelui maghiar Carol Robert, mai târziu a guvernatorului Ungariei Ioan de Hunedoara, a principilor Transilvaniei, a erariului ungar şi a unor societăţi miniere”, mai scriu documentele vremii, artă ”orasulcavnic.ro”.
Tot acolo mai sunt diferitele denumiri care au fost găsite în documentele istorice.
”Kapnek - anul 1445 (Csanaki Dezso "Geografia istorica a Ungariei pe timpul Humiazilor"), Capnic - anul 1555 (Wenczel Gustav "Istoria critica a mineritului in Ungaria"), Kapnik - anul 1585 (Veress Andrei, "Documente privitoare la istoria Ardealului, Transilvaniei si Tarii Romanesti"), Kapnikbanya - anul 1639 (Makkai Laszlo, "Actele economice ale mosiilor lui Gh. Rackoczi"), Kapnik Banya - anul 1750 (Conscriptia Aron, cf. Bundea), Kapnik Baje / Kapnik Grub - anul 1850 ("Statistica Transilvaniei").
Cavnicul a avut serios de suferit după închiderea mineritului, turismul fiind modalitatea prin care se încearcă, acum, redresarea economică a localităţii.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
