Legendele mănăstirilor din Maramureş. Lăcaşuri de cult renăscute din blesteme şi create din semne Dumnezeieşti
0
Maramureşul a fost şi va fi caracterizat întotdeauna drept un ţinut de legendă, un tărâm al unor lumi pierdute în negura timpului, cu poveşti transmise din tată în fiu. Legende care dăinuie şi astăzi şi care transformă acele locuri descrise în legendele locului în adevărate locuri de pelerinaj pentru cei care cred în minuni şi nu numai.
Legendele despre crearea unor lăcaşuri de cult în Maramureş sunt multe. Sunt cunoscute tocmai pentru că au fost transmise din generaţie în generaţie, pentru a nu se pierde. Una din cele mai cunoscute legende legate de crarea unui lăcaş de cult este cea a Mănăstirii Rohia.
Legenda Anuţei din Rohia
Pentru cei care nu ştiu, începuturile mănăstirii sunt legate de preotul Nicolae Gherman, care a ridicat mănăstirea în memoria ficei sale Anuţa, chemată la Dumnezeu la doar 10 anişori. Potrivit declaraţiilor făcute de către arhimandritul Macarie Motogna de la Mănăstirea Rohia, se spune că nopţi de-a rândul Anuţa îi apărea în vis preotului Nicolae Gherman, rugându-l pe tatăl său să construiască o casă Maicii Domnului în Dealul Viei din hotarul localităţii Rohia.
La început preotul Nicolae Gherman era sceptic în privinţa acestui vis, doar că la un moment dat legenda spune că într-o zi o femeie credincioasă, pe numele ei Floarea lui Ilie a venit la el şi i-a spus : „Părinte, de ce nu asculţi glasul lui Dumnezeu, care-ţi porunceşte prin copila Anuţa, să faci casă Maicii Domnului în Dealul Viei ?”.
A fost momentul în care tatăl îndurerat s-a hotărât să construiască o mănăstire în amintirea copilei sale şi pentru mângâierea credincioşilor din aceste părţi ale Maramureşului. Dar legenda nu se opreşte aici. Locul iniţial ales pentru construcţia bisericii a fost în poiana numită “La stejarul lui Pintea”, unde, potrivit obiceiului, a fost înfiptă o cruce. Doar că la un moment dat se constată că crucea pe care o aşezaseră în poiană nu mai era la locul ei, ci se afla tocmai pe pintenul dealului, pe o stâncă. Iniţial s-şa crezut că acea cruce fusese mutată de cineva, dar avea să se dovedească contrariul, fiind un semn de la Dumnezeu.
Lucrările pentru ridicarea bisericii au început în anul 1923. Trei ani mai târziu, în 1926 mănăstirea avea să fie sfinţită de către episcopul Nicolae Ivan al Clujului, la data de 15 august, de Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, unul din hramurile mănăstirii.
La mânăstirea „Sfânta Ana” Rohia, orice turist poate să viziteze atât obiectivele religioase cât şi cele culturale. În primul rând, este vorba despre Biserica mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, Biserica –Catacombă, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”,unde găsim Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, Paraclisul, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, cu un iconostas unic la noi în ţară, Bibliotecă, cu aproximativ 40.000 volume de cărţi, Chilia N. Steinhardt, care se găseşte la parterul Casei Poetului, Muzeul mănăstirii care se găseşte în biserica de lemn cu hramul „Sfânta Ana”.
Legenda Anei lui Manole în Maramureş
Povestea primei mănăstiri private din Maramureş are la bază o poveste reală, dat cât se poate de dramatică. Familia Rusu avea să ridice în memoria fiului lor o mănăstire. Povestea mănăstirii din Berinţa începe undeva după anii 1990. Atunci familia Rusu a dorit să cumpere un loc la poalele dealului din Berinţa. Mircea Rusu, ctitorul acestei mănăstiri, a declarat că într-o zi, urcând dealul împreună cu fiul său, acesta ar fi spus: "Ce casă frumoasă am putea face noi aici, tati!". Nimic nu avea să prevestească ceea ce urma să se întâmple.
Mănăstirea Berinţa a fost ridicată în 1996 de către Mircea şi Doina Rusu. Piatra de temelie a fost pusă în 14 noiembrie 1996 de către ÎnaltPreaSfinţitul Justinian, hramul Mănăstirii iniţial stabilit de către ÎPS Justinian fiind „Sfîntul Ilie Tesviteanul”.
Ce este interesant la această mănăstire din Maramureş este faptul că la două săptămâni de la sfinţirea pietrei de temelie a noii mănăstiri, familia Rusu îşi pierde fiul de numai 14 ani în urma unui accident stupid. Mai exact, Bogdna, fiul familiei Rusu, avea să moară după ce este găsit înecat în cada din baie. Trupul lui Bogdan se află acum în cripta de sub mănăstire. Cavoul cu mormântul copilului este construit în fundaţia lăcaşului de cult.
Biserica din Racşa salvată de tătari cu ajutoul copiilor
Despre biserica Racşa din Ţara Oaşului se spune că ar fi scăpat de furia tătarilor din cauza...copiiilor. Mai exact, sfatul bătrânilor ar fi decis ca în jurul bisericii să se facă un lanţ viu format din copii cu vârste între 4 şi 5 ani. Scriitorul Nicoară Mihali a declarat, pentru ziarul Adevarul, că s-a decis a se face un gard viu din aceşti copii, care au înconjurat biserica.
"Când au văzut tătarii aceasta, legenda spune că tătarii au dat înapoi şi nu au mai incendiat biserica. Femeile au plâns, au fost disperate pentru că a lor copii au fost luaţi aproape cu forţa. În amintirea acestei întâmplări, se mai practică şi astăzi un obicei şi anume Învârtitul bisericii, care are loc în primele trei zile după Paşte. Se rotesc perechi-perechi, câte un băiat şi o fată în jurul bisericii. După trei ture în jurul bisericii băiatul stă pe loc iar fata face un pas în faţă, schimbându-şi partenerul", a declarat Nicoară Mihali.
Mănăstire renăscută din blesteme
O altă legendă legată de o mănăstire din Maramureş este cea a Mănăstirii Rohiiţa din satul Boiereni, oraş Târgu Lăpuş. Despre aceasteă mănăstire se spune că ar fi fost distrusă de către generalul Bucow. Atunci cei trei călugări care trăiau la această mănăstire i-ar fi blestemat de locuitorii satului Boiereni pentru că au furat tot ce a mai rămas din mânăstire după ce fusese incendiată de duşmani. Oamenii din Boiereni au luat de la icoane până la uşile împărăteşti.
Există şi o altă versiune a acestei legende. Şi anume că cei trei călugări ar fi fost de fapt plecaţi prin ţară după ajutoare, iar la întoarcere au găsit pe oamenii din Boiereni demontând biserica lemn cu lemn. Şi unul dintre călugări ar fi blestemat aceste locuri ca să nu mai crească vreodată lemn de stejar. Şi nu a mai crescut stejar în Boiereni până în anii 1985-1986, când părintele Emil Man fost parohah al satului Boiereni a refăcut mănăstirea împreună cu locuitorii Boiereniului.
Ce se ştie din documente este că până acum satul a ars de trei ori şi a fost inundat de două ori. La Mănăstirea Boiereni slujesc 5 călugări. Mănăstirea de astăzi a fost restaurată în anul 2004, fiind făcute construcţii noi. Ceea ce atrage la această mănăstire este legenda creată în jurul ei şi în jurul satului din apropiere.
Se încarcă comentariile...
