Legenda oului, simbolul universal al omenirii

Legenda oului, simbolul universal al omenirii

Oul este sărbătorit primăvara. FOTO: Pexels.com

Istoria oului este foarte interesantă şi începe cu foarte mult timp înainte de creştinism. Îl vom întâlni în cultura tuturor popoarelor lumii.

Janeta Ciocan, etnolog, vorbeşte pentru „Adevărul“ despre legenda oului, întâlnită la mai multe popoare.
 
„Din acest ou, când s-a deschis, a ieşit tot ceea ce noi azi vedem în jur. Şi zeul Cronos este cel care în eter a creat pentru prima oară un ou din care a ieşit primul zeu, Eros. Mai târziu, oul apare în toate culturile, şi în cea egipteană, unde zeul Morţii era reprezentat cu un ou în gură. În această perioadă a primăverii oul era omagiat. Pentru oamenii antichităţii oul era un obiect neînsufleţiti care la un moment dat dădea viaţă. Şi de aceea s-a considerat că sărbătorirea lui le va aduce beneficii celor care o practicau. Mai ales că întotdeauna era legat de o mare sărbătoare a soarelui. Şi, se credea, la începutul timpului, că prin deschiderea acestui ou lucrurile grele au coborât în jos, formând pământul şi cele uşoare s-au ridicat în sus, formând Universul pe care noi azi îl cunoaştem”, spune Janeta Ciocan, etnolog. 
 
În Roma Antică, tinerii vopseau ouă în culoarea roşie, le scoateau conţinutul, introduceau apă parfumată şi le foloseau într-o luptă. Aceste sărbători cu ouă colorate care se dădeau şi cadou se regăsesc la toate popoarele. Ajungerea oului pe culmi s-a datorat faptului că a fost adoptat în perioada creştinismului. 
 
„Aş aminti doar legenda care ne spune că Maria a încercat să răscumpere trupul Fiului cu un coş de ouă, pe care l-a pus la picioarele crucii şi a îngenunchiat. Când s-a sculat, ouăle erau unele înroşite complet, altele doar stropite de sângele Domnului. Altă legendă spune că atunci când Iisus mergea pe drumul Golgotei au aruncat cu ouă după el, iar acestea au căzut fără să se spargă şi s-au înroşit. Aceste legende probabil bunicile le spuneau copiilor în timp ce vopseau ouăle”, a mai spus Janeta Ciocan. 
 
Pentru toate provincile româneşti există atestări documentare din secolul al XVII-lea în care se descriu târguri de ouă roşii sau obiceiuri pascale din diferite zone.
 
„Oul nu era legat doar de sărbătoarea pascală, ci era folosit în toate momentele importante din viaţa omului, naştere, nuntă, moarte. La naştere, în prima baie a copilului, obligatoriu se punea un ou, pentru că el conţine viaţă, prosperitate, alături de bănuţul de argint şi alte flori de leac. La nuntă, la fel, de multe ori mirii trebuiau să consume un ou împreună, împărţindu-l în două. La înmormântare, dacă se murea în jurul perioadei pascale, defunctului i se punea un ou roşu în mână sau în sân”, spune etnologul Janeta Ciocan. 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: