Fărşang, ritualul ancestral păstrat cu sfinţenie în Ţara Lăpuşului. Alungă iarna
0
Primăvara vine cu o mulţime de obiceiuri şi tradiţii, în toate zonele ţării. În satul Dămăcuşeni din Ţara Lăpuşului încă se mai păstrează un ritual moştenit de la strămoşi, prin care oamenii cred că alungă spiritele rele şi se purifică odată cu venirea sezonului cald
În Maramureş, în Dămăcuşeni, singurul sat maghiar din Ţara Lăpuşului, se păstrează un obicei numit Fărşang. Este vorba despre un ritual de alungare a iernii sau îngroparea ei.
Etnologul Corina Isabela Csiszar, de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş, spune că acest obicei, preluat de la saşi, este organizat în perioada dintre Bobotează şi Miercurea Cenuşii, prima zi a Postului Mare.
Masca, poarta către grotesc
Sătenii se pregătesc intens pentru acest eveniment, îşi confecţionează măşti şi, de asemenea, realizează o păpuşă în mărime naturală, din haine pe care le umple cu paie.
„Momentul culminant al Fărşangului era acela de îngropare a iernii şi a viciilor, la Lăsata Secului. În centrul solemnităţii, stă păpuşa ritualică de dimensiuni umane, confecţionată din paie de grâu, ca imagine universală a agriculturii şi a fertilităţii“, spune Corina Isabella Csiszár.
Obiceiul este păstrat din cele mai vechi timpuri Foto: Felician Sătean
„Grâul este un aliment sacru în spaţiul european, simbol al naşterii, morţii şi reînvierii, cinstit în ceremoniile magice din cele mai vechi timpuri“, arată Csiszár.
În timpul evenimentului, sătenii poartă măşti care de care mai interesante, aşa cum se întâmpla în cadrul ceremoniilor antice. „Dansurile cu măşti sunt legate de riturile agrare, nupţiale, iniţiatice şi funerare, iar masca posedă o putere magică împotriva maleficului. Această sărbătoare a măştilor dezvăluie o altă realitate, în care firescul lucrurilor lasă loc exagerărilor şi grotescului. Masca devine obiect ritual, purtătorul măştii identificându-se cu personajul pe care îl reprezintă“, mai explică etnologul.
Focul ritualic şi grâul sacru
În ritualul pe care-l îndeplinesc sătenii, păpuşa acoperită cu un giulgiu este aşezată pe masă pe un suport din lemn şi i se organizează o slujbă de înmormântare simbolică, după tiparul înmormântărilor din sat.
„Moartea mascotei reprezintă o adevărată cosmogonie ce regenerează timpul şi spaţiul. După slujba de înmormântare, păpuşa este purtată pe braţe de către «halot vivok» (purtătorii morţilor), până la drumul principal al satului, unde va fi incinerată. Sacrificarea păpuşii, prin arderea ei în focul ritualic, evidenţiază venirea primăverii, dar şi moartea şi renaşterea fiinţei umane, purificată de păcate şi pregătită pentru intrarea în Postul Mare“, povesteşte Corina Isabella Csiszár.
Etnologul Corina Isabella Csiszár Foto: arhiva personală
„Paiele de grâu ne amintesc şi de faptul că în trecut sătenii dormeau pe pat cu paie, semnificând unirea conjugală, desfătările, păcatul, dar şi suferinţele muribundului. Deci, o interferenţă a ritului nupţial cu cel funerar. Mascota preia în mod magic asupra sa încărcătura viciilor omeneşti, a spiritelor malefice, a păcatelor săvârşite de către comunitatea sătească în perioada câşlegilor. Prin acest gest magic, se crede că vor intra neîntinaţi în Postul Paştelui“, mai spune Csiszár.
Târgarii, din casă-n casă
Ritualul, însă, a suferit unele modificări de-a lungul vremii. În ultimii ani, sărbătoarea a fost adaptată pentru a putea fi menţinută în viaţă – în vechea practică, oamenii cereau să rămână peste noapte, ca motiv pentru a intra în casă. După modelul târgoveţilor care veneau de departe şi căutau să înnopteze pe la casele din sat până a doua zi, cetele care colindau casele în timpul şezătorilor cereau găzduire, totul terminându-se cu joc şi voie bună.
Eva Molnar, o localnică în vârstă din Dămăcuşeni, a povestit în detaliu cum era mai demult acest obicei.
„Noi suntem reformaţi şi nu ţinem postul Paştelui, dar balul îl facem între Bobotează şi până începe postul ortodox şi catolic. Demult, lumea se aduna din motivul de a umple golul serilor lungi de iarnă. Unii se strângeau în cete, îşi alegeau un conducător şi mergeau de-a lungul satului. Intrau şi cereau loc de dormit ca şi cum ar fi fost târgari veniţi de la Târgu Lăpuş. Joia se ţinea târgul şi, uneori, târgarii înnoptau la noi. Şi aşa procedau şi mascaţii aceştia, intrau în casă şi cereau cazare pe o noapte. Şi se lăsa cu glume şi cu joc. Se îmbrăcau care cum voiau, cu ce aveau, se mascau în ţigancă, mire şi mireasă, hornar. Important era să nu-i recunoască nimeni. Faţa era acoperită, vopsită“, explică Molnar.
Demult, lumea se aduna din motivul de a umple golul serilor lungi de iarnă. Unii se strângeau în cete, îşi alegeau un conducător şi mergeau de-a lungul satului. Intrau şi cereau loc de dormit ca şi cum ar fi fost târgari veniţi de la Târgu Lăpuş. Se lăsa cu glume şi cu joc. Eva Molnar, localnică
Cazarea era doar un pretext pentru a fi lăsaţi în casă, însă ei intrau doar dacă erau primiţi. „Intrau în casă şi jucau un pic. Şi aveam şi conducător care avea grijă de noi. Intrau numa’ unde ziceau că-i primesc, altfel nu intrau. O jucat acolo, dar n-o vorbit nime, nimic, ca să nu-i recunoască. Au făcut apoi semn cu mâna că pleacă şi s-au dus mai departe. N-o mâncat nimic, numai cu băutură i-o servit, dar nu prea s-a băut. Şi bani mai primea cela care-i însoţea“, mai spune localnica.
Nemeth Zoltán, un alt sătean din Dămăcuşeni, relatează şi el cum se desfăşura totul. „Cetele de mascaţi, cu un conducător, umblau prin sat. Şi bătrânii ne-au spus că această sărbătoare se organizează pentru alungarea duhurilor rele. Prin acest ritual alungau duhurile şi aşteptau să vină primăvara, să reînvie natura. Noi am încercat să îl transpunem în lumea modernă. Organizăm o petrecere la căminul cultural. S-au schimbat lucrurile. Cine te mai primeşte acum în casă? Atunci lumea chiar aştepta să meargă, să bată la uşă, să fie împreună cu alţii. Şi chiar credeau în purificarea sufletului. Era obiceiul ca cei invitaţi să ducă o litră de ţuică şi prăjituri. Şi erau puse într-o coşarcă, într-o farfurie şi acoperite“, a explicat săteanul.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Instituţii-cheie ale statului se opun digitalizării României. Ce spun experţii
Se încarcă comentariile...
