Descifrarea feţei sau cum să citeşti destinul unui om chiar pe chipul său

Descifrarea feţei sau cum să citeşti destinul unui om chiar pe chipul
său

Faţa noastră poate ne dezvălui caracterul   Foto: Shutterstock

Dacă privirea unui om poate vorbi despre ceea ce simte, faţa lui poate dezvălui mai multe despre personalitatea lui, dar chiar şi despre destin, susţin unele teorii. „Fiziognomonia“, discreditată şi devenită un fel de rudă săracă a ştiinţei, este atât de veche încât nu poate fi localizată în timp şi spaţiu, fiind cunoscute însă unele teorii chiar din Antichitate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Fiecare dintre noi poate spune că ”îşi poartă destinul pe chip”, judecând după o veche practică ce constă în studierea trăsăturilor feţei. Dincolo de faptul că fiecare caracteristică a feţei în parte poate fi asociată cu o trăstură de caracter, acestor zone de pe chip le sunt atribuite diferite perioade din viaţă, legate de vârsta subiectului în cauză şi, astfel, în funcţie de detaliile faciale, potrivit acestei (pseudo)ştiinţe străvechi pot fi prezise unele evenimente, favorabile sau nefavorabile, asociate cu vârsta respectivă.

Autorul Rodney Davies arată în cartea sa ”Ce ne dezvăluie faţa” că aşa se explică de ce în vieţile gemenilor identici, chiar dacă sunt separaţi la naştere, apar acelaşi tip de evenimente cam la aceleaşi vârste, chiar şi fără să ştie unul de altul. El chiar redă mai multe astfel de poveşti, una fiind despre gemenii Roy şi Paul, primul dintre ei fiind luat imediat după naştere de tatăl său şi dus, în urma divorţului, în Noua Zeelandă, la 9000 de kilometri de Anglia, unde a rămas fratele său, Paul. Cu toate că au trăit separaţi, după 22 de ani Roy a venit în Anglia să-şi caute fratele şi au constatat că aveau aceleaşi preferinţe, aceleaşi frici, aceleaşi atitudini şi dorinţe, dar, totodată, acelaşi gen de evenimente (triste, în acest caz) care s-au petrecut la aceeaşi vârstă.

Trăsături comune ale criminalilor?

Pornind de la fiziognomonie, Rodney Davies redă teorii ale altor autori pe aceeaşi temă, care vorbesc despre câteva trăsături comune ale criminalilor: ”În ce priveşte individualitatea exterioară, Lombroso a constatat că un criminal înnăscut prezintă de obicei unele din următoarele trăsături: o mărime disproporţionată a feţei, comparativ cu craniul gâtul sau corpul; faţă asimetrică; ochii şi urechile se pot afla la înălţimi diferite, nasul strâmb sau gura piezişă; frunte îngustă; urechile anormal de mari, uneori clăpăuge sau, dimpotrivă, mai mici decât în mod normal; sprâncene stufoase şi adesea îmbinate deasupra nasului; falca foarte dezvoltată; nasul <priveşte de sus>, dezvelind nările; barba rară, în smocuri, ca nişte petice; părul capului abundent, de obicei de culoare închisă, direcţia de creştere şi formarea unor smocuri sunt anormale”, arată autorul.

Forma feţei descrie personalitatea

Despre formele feţei, autorul descrie şapte tipuri: faţa rotundă, pătrată, triunghiulară – cu vârful în sus sau triunghiulară – cu vârful în jos, triunghilare trunchiate, cu vârful în sus sau în jos, şi dreptunghiulară.

Prima descrisă, forma rotundă a feţei, spune autorul, denotă oameni cu un temperament flegmatic. ”Persoanele cu faţa rotundă sunt, de obicei, palide, ceea ce denotă o proastă circulaţie a sângelui şi o inimă slabă, iar ochii şi buzele par să-şi fi pierdut culoarea. Dacă aveţi o faţă rotundă sunteţi, probabil, lipsit de energie, înclinat mai curâd spre lene, preferând să lăsaţi pe mâine ce puteţi face astăzi. Aceste eschivări sunt trucuri de a-i forţa pe alţii să facă ceea ce dumneavoastră nu vreţi să faceţi. Ţineţi să aveţi o viaţă confortabilă, vă lipseşte încrederea în sine”, sunt câteva dintre descrierile acestui tip de faţă.

Pentru cei cu faţa pătrată, autorul spune că semnalează un temperament melancolic şi că de regulă asociat acestui tip de faţă este un corp puternic, musculos şi de statură medie. În general, persoanele cu acest tip de faţă au un ten roşcovan, ceea ce denotă vitalitate, ochii mari, întunecaţi şi poruncitori, iar sprâncenele stufoase. ”Dacă aveţi o faţă pătrată sunteţi, probabil, o persoană hotărâtă, dură şi în mod agresiv energică, cu un temperament iute şi cu o tendinţă de a lovi primul şi a cere explicaţii mai târziu”, descrie la modul amuzant acest tip de caracter.

Pentru persoanele cu forma feţei triunghiulară, cu vârful în sus, descrierea autorului spune că ”este caracteristică pentru temperamentul coleric sau supărăcios. Se distinge prin maxilare late şi frunte îngustă, adeseori ascuţită. Are fizicul asemănător cu al celor cu faţă pătrată”, spune în cartea sa. Ochii au culoare deschisă, sunt expresivi şi luminoşi, iar sprâncenele nu sunt prea bogate. Despre persoanele cu acest tip de faţă, în schimb, spune că cel mai probabil au avut o copilărie grea, de unde ar putea să provină irascibilitatea şi dorinţa de a se realiza. ”Degeaba aveţi elan, dacă vă pierdeţi răbdarea de a vă atinge ţelul prin muncă cinstită şi sunteţi tentat să acţionaţi <pe sub mână> sau chiar prin metode ilicite. Sunteţi însă norocoşi, ceea ce, concomitent cu limbajul persuasiv şi maniera agresivă vă poate face să ajungeţi departe”, mai scrie el.

La polul opus, despre persoanele cu faţa în formă triunghiulară cu vârful în jos, autorul arată că indică un temperament voios, luminos şi că persoanele posesoare acestui tip de faţă sunt de obicei înalte şi suple. ”Dacă posedaţi acest tip neobişnuit de faţă, cu fruntea lată şi bărbia ascuţită, sunteţi, probabil, un gen de persoană nervoasă, suprasolicittă, care cu foate mare greutate se poate relaxa şi linişti. Trebuie să fi fost un copil hiperactiv. Neastâmpărul fizic este secondat de un creier fără odihnă, care tot timpul se frământă pentru ceva sau înregistrează fapte. Vă place să cunoaşteţi cât mai multe lucruri”, mai scrie autorul în cartea sa. Încă trei tipuri de feţe sunt descrise, respectiv cea triunghiulară cu vârful trunchiat, orientat în sus sau în jos, dar şi tipul de faţă dreptunghiulară, despre care spune că este tipică persoanelor oneste, verticale şi optimiste.

Punctele vârstei, pe faţă

Pe diferite puncte de pe faţă sunt asociate diferite vârste, astfel, dacă împărţim chipul în două jumătăţi egale printr-o linie imaginară, pe această linie sunt notate 13 puncte sau poziţii ale vârstei. Fiecare punct de pe linia mediană imaginară a feţei ocupă aproximativ 1,3 cm, pe ambele părţi ale liniei, iar aspectul acestor puncte indică ceva despre vârsta respectivă.


”Pielea uscată sau grasă, petele negre sau albe, aluniţele şi imperfecţiunile consecutive unui accident sau unei boli trebuie considerate abateri de la semnificaţia poziţiei în care se constată prezenţa lor”, arată autorul în cartea sa. Spre exemplu, partea dintre buza superioară şi baza nasului corespunde vârstei de 50 de ani. Dacă zona este foarte lată şi bine conturată, este un semn de bun augur. În schimb nu e semn bun dacă şanţul dintre baza nasului este incomplet sau este foarte scurt, pentru că buza este foarte aproape de nas. Nici liniile transversale sau dacă şanţul se abate spre stânga sau spre dreapta, nu indică ceva favorabil, mai arată Rodney Davies în ”Ce ne dezvăluie faţa”.

”Poziţia 40”, care se referă la vârsta de 40 de ani şi cuprinde ”puntea nazală”, fiind situată între cei doi ochi indică, potrivit autorului, o perioadă bună în jurul acestei vârste dacă este lată şi înaltă. În shimb, dacă depăşeşte o anumită înălţime, poate indica un eveniment nefast.

”Fiziognomoniştii occidentali consideră în mod tradiţional că <poziţia 40> înaltă este o trăsătură negativă, care simbolizează o fire vanitoasă, cu preferinţe pentru lux şi cochetărie diletantă cu artele. O asemenea interpretare este un nonsens. În realitate, o persoană cu o <poziţie 40> înaltă, cu condiţia ca nasul în acest punct să nu fie prea îngust, este alcătuită din material dur şi dotată cu multă energie, care poate fi utilizată constructiv sau distructiv. (...) O <poziţie 40> înaltă se constată la persoanele care au adeseori probleme în realţiile lor personale, din cauza atitudinii lor autoritare şi dispreţitoare. Dacă este joasă, sugerează o fire mai puţin impulsivă şi egocentrică, dar dacă este prea joasă semnifică o persoană ce poate fi dominată de rude şi prieteni”.

Fiziognomonia, ştiinţa de a putea descoperi caracterul unui om în funcţie de trăsăturile feţei, a fost foarte populară în secolul XIX, fiind discreditată ulterior şi trecută la categoria pseudoştiinţelor. Nu există nicio dovadă ştiinţifică ce ar putea susţine tot ceea ce cred fanii fiziognomoniei.

Mai puteţi citi:

Prin ce a trecut o familie de români din Italia în timpul cutremurului: „Ne-a scuturat cu pat cu tot, ne-a împins în mijlocul camerei, apoi în perete“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările