Cum erau descurajate consumul de alcool şi comportamentul imoral la sat pe vremuri
0
Consumul de alcool în satul tradiţional nu era văzut „cu ochi buni”, societatea pedepsind aspru abateri de acest fel. De asemenea, comportamentul imoral era sancţionat în sat, la fel ca şi lipsa de pricepere a tinerelor atunci când venea vorba de gospodărie.
Etnograful Janeta Ciocan, după 46 de ani de cercetare a satului tradiţional din nordul Transilvaniei, spune despre obiceiuri precum consumul de alcool peste măsură ori comportamentul imoral - prezent în societatea modernă şi cu limitele mult mai departe decât pe vremuri – că erau aspru sancţionate de societate şi nimeni nu-şi dorea să ajungă într-o astfel de situaţie.
Mai de voie, mai de nevoie, sătenii aveau un comportament adecvat şi încercau să evite, pe cât posibil, să „intre în gura satului”. „În satul tradiţional, în nicun caz nu avem de-a face cu beţivani sau femei imorale, pentru că erau acele legi nescrise (cel puţin în nordul Transilvaniei) în care aceste comportamente erau drastic pedepsite. Exista acea strigare peste sat, unde toate aceste lucruri negative erau spuse direct, cu nume şi prenume: X bea, ori fata cu numele Y nu e tocmai cuminte”, spune ea. ”Strigatul peste sat", spun etnografii, are un rol asemănător cu cel al unei instanţe. De Anul Nou, două cete se adună pe două dealuri de la marginea satului şi între ele începe un dialog. Sunt anunţate diferite evenimente sociale, neplăcute, ce au avut loc peste an. Rolul celor ce strigă peste sat este, practic, de a sancţiona abaterile de la conduita etico-civică ţărăneacă.
De asemenea, comportamentul era unul din criteriile luate în calcul la alegerea soţului/soţiei. „În 2005 vorbeam cu un bătrân din Fersig, care avea 96 de ani. În tinereţe, el era cel care conducea ceata de feciori. Ceata avea un rol foarte important, ei răspundeau de dans după sărbători, de Vergel, care începea în momentul în care se termina postul. Ei trebuiau să se ocupe să aducă oameni care să cânte, dar şi să adune mâncarea pentru aceste seri”, mai explică Janeta Ciocan, de la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare. Ea arată că, în cele 12 zile de sărbătoare de după Crăciun, ceata de tineri se ocupa de organizarea acelor seri de joc, pentru care tocmeau muzicanţii, dar adunau şi mâncare din sat.
„În serile de dans se aduceau colaci special făcuţi la casele unde erau fete de măritat, dar se aducea şi mâncare şi băutură. Eu am întrebat: dacă adunaţi atâta băutură nu vă îmbătaţi? Iar răspunsul lui a fost următorul: cum să ne îmbătăm, că dacă ne vedea mamele fetelor beţi, nu ne mai însuram în veci. Pentru că le spuneau fetelor că ala care o băut nu-i de treabă. <Cu cine ţi-i creşte pruncii, cine ţi-a lucra pământul?>. Iar colacii care erau puşi pe masă, erau prezentaţi şi se spunea numele fetei care l-a făcut. Trebuia să aibă aspect frumos, să fie bine crescut şi să aibă gust bun. Era vizată priceperea fetei la gătit”, explică ea.
De asemenea, continuă etnograful, mamele băieţilor erau foarte atente în acele şezători organizate iarna, la cât sunt de pricepute fetele. „Vorbim de vremuri în care nu se mergea la magazin după cearşaful de pus pe pat, ci trebuia să-l facă femeia, acasă. Nu se mergea la magazin după bluză sau fustă, nici după pantaloni pentru bărbaţi. Toate acestea erau făcute de femeie, în gospodărie, şi hărnicia şi seriozitatea erau lucruri foarte importante pentru acele vremuri”, mai spune Janeta Ciocan.
Mai puteţi citi:
Cum faci cea mai bună turtă de mălai. Reţeta unei delicatese care ne-a încântat anii copilăriei
Se încarcă comentariile...
