Cine a fost Alexie , „Omul lui Dumnezeu“ sau „Cel Cald“. Numele lui este sărbătorit pe 17 martie

0
Publicat:
Ultima actualizare:
sfantul alexie

Luna martie nu are multe sărbători, însă dintre toate, Alexiile, sărbătorită pe 17 martie, este una aparte. Această zi are legătură cu venirea primăverii şi de numele personajului se leagă o legendă frumoasă.

În lumea satului românesc Alexie este răspunzător de aducerea primăverii şi ţăranii l-au numit ”Cel Cald”, după cum arată Janeta Ciocan muzeograf la Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare.

”El face pământul să se dezgheţe şi scoate gâzele, care au hibernat, la lumină. Tot azi şerpii, care în 14 septembrie au început hibernarea, se trezesc şi ies din vizuini. În lumea satului tradiţional ziua era una cu interdicţii de muncă”, mai spune ea. Astfel, în această zi, femeile nu torceau, nu coseau, nu foloseau obiecte tăioase precum foarfece sau cuţit.

”Este interzis să se aducă lut în casă, dar femeile prevăzătoare îl aduceau dinainte în casă. Dacă el era deja în casă trebuia folosit pentru astuparea găurilor din pardoselile de pământ. Astfel, în tradiţia populară se spunea că <se acoperă şi ochii şerpilor să nu mai poată să muşte>”, mai spune ea.

În unele locuri, în 17 martie se fac focuri peste care tinerii sar şi bat cu bâtele în pământ, pentru a scoate căldura. ”Femeile folosesc cărbunii de la aceste focuri pentru a afuma pomii fructiferi din livezi, apărându-i astfel de gâzele dăunătoare”, mai spune Janeta Ciocan.

Despre legenda Sfântului Alexie, ea spune că se ştie că a fost fiul unor oameni foarte bogaţi şi că tatăl său l-a obligat să se căsătorească. ”În noaptea nunţii i-a dăruit soţiei un inel foarte scump, apoi a plecat în lume şi nimeni n-a mai ştiut de el. Astfel a ajuns la Edesa, unde se afla <chipul cel nefăcut de mînă al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care Însuşi Domnul mai înainte de patima Sa cea de bunăvoie l-a trimis lui Avgar, regele Edesei>. Este vorba despre o pânză pe care Iisus şi-a imprimat chipul şi apoi a trimis-o conducătorului Edesei, bolnav de lepră, pentru a se şterge cu ea şi a se vindeca”, mai explică muzeograful Janeta Ciocan.

După ce a văzut acest giulgiu, mai arată ea, s-a hotărât să vândă tot ce avea de preţ, să împartă săracilor banii şi a rămas acolo trăind pe lângă biserică, din mila celor ce veneau la sfântul lăcaş. ”Episcopului locului i s-a arătat Fecioara Maria în vis şi l-a îndemnat să-l aducă pe <Omul lui Dumnezeu> în biserică. Oamenii au început să-l cinstească, dar el fugind de preamăriri a plecat spre Cilicia. O furtună a dus însă corabia la Roma. S-a dus la palatal tatălui şi a cerut găzduire, iar acesta, fără a-l recunoaşte, cu gândul la feciorul lui plecat în lume, i-a dat o căsuţă în care să locuiască”, mai explică muzeograful. Legenda spune în final că Alexie a trăit acolo ca un pustnic, suportând cu stoicism batjocurile unora. La finalul vieţii, el şi-a scris numele pe o hârtie şi a cerut iertare părinţilor şi soţiei lui pentru răul pricinuit, apoi a murit.

Mai puteţi citi:


Accident rutier grav, după ce porcii mistreţi au ajuns pe carosabil

Baia Mare



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite