Ceri prea mult de la copilul tău? S-ar putea ca acest lucru să îl afecteze. Explicaţia specialistului
0
De multe ori părinţii le cer copiilor să fie ceea ce nu au fost ei în viaţă, punând astfel o presiune asupra lor, împiedicându-i să îşi trăiască copilăria şi înlocuind unele jocuri cu procesul de învăţare intensiv.
Potrivit psihoterapeuţilor, unii părinţi sunt ocupaţi de materiile „importante” cum ar fi matematica şi doar matematica şi privesc sportul, care are beneficii extraordinare pentru copii, ca pe ceva nesemnificativ, un fel de pierdere de vreme. Astfel, împinşi de aceste aspecte şi pentru a intra la şcoli „bune”, părinţii ajung să le dea copiilor ore în privat din clasele primare sau ajung să facă consultaţii cu profesori care îşi aleg „spuma”, făcând exerciţii şi probleme peste nivelul vârstei, nerespectând programa.
„Aceste exagerări au impact negativ asupra psihicului copiilor. Aceştia ajung să fie «omorâţi», nu fizic, dar spiritual, de temele suplimentare, cum ar fi de cele peste 100 de probleme date spre rezolvare de la o întâlnire la alta, că vorba-aceea, doar aşa ajung şi ei să se valideze în ochii profesorului şi ai părinţilor. Durerea este că părinţii sunt de acord şi participă conştient şi inconştient la acest „genocid” împotriva copilăriei, pentru că, nu-i aşa, la rândul lor şi ei trebuie să se realizeze prin copiii lor”, spune psihologul şi psihoterapeutul Cecilia Ardusătan.
Când părinţii încep să le ceară prea mult copiilor lor, să aibă aşteptări prea mari de la ei, aceştia ajung de cele mai multe ori în cabinetele psihologilor. Şi numărul celor care fac acest pas spre vindecare încă de la perioade fragede nu este unul mic.
„Părinţi, fiţi mai cumpătaţi, să vă analizaţi propria obsesie pentru reuşita academică a copilului!”
Majoritatea copiilor care ajuns la cabinetele psihologului sunt depresivi, apatici, au tentative de suicid, nu mai vor să meargă la şcoală, au dureri îngrozitoare de cap, probleme cu somnul, stări de oboseală accentuată, toate aceste stări fiind de fapt somatizări. Suferinţa şi presiunea pusă pe unii dintre ei este prea mare.
„Nu toţi copiii au aceste probleme, depinde şi de structura lor interioară, dar sunt destui care clachează în faţa exagerărilor. Şi la ce folos? Părinţi, fiţi mai cumpătaţi, să vă analizaţi propria obsesie pentru reuşita academică a copilului. Dragi părinţi, pricepeţi odată pentru totdeauna că nu orice copil este pregătit pentru exigenţele unor astfel de şcoli şi nu vorbesc din punct de vedere cognitiv, ci din cel emoţional. Acel emoţional de care trebuie să avem grijă cel mai mult pentru că este bunul cel mai de preţ pentru a reuşi în viaţă. La ce îţi foloseşte că e de 10 la cel mai tare liceu, dar el este cel mai trist copil? Sunt îngrozită când aud de tineri, de exemplu de clasa a X-a, care au ore în fiecare zi până la ora 15.00 şi fac teme până seara târziu, depăşind cu mult ora 21.00. Puneţi-vă în locul lor: aţi putea lucra, în fiecare zi, de la orele 08.00 la 21.00, cu cineva care să vă preseze permanent ca tot ceea ce faceţi să fie de nota 10. Te gândeşti puţin, dragă părinte sau profesor?”, spune Cecilia Ardusătan.
Copiii au nevoie şi de prieteni, prietenia la vârsta adolescenţei fiind foarte importantă. Pe lângă acest aspect, au nevoie şi de sport pentru a se dezvolta armonios şi sănătos. Sportul activează mintea şi trupul şi uneori vindecă boli. Sportul îi ajută să fie competitivi, să dezvolte aptitudini sociale, să se relaxeze. În loc să îi încurajeze să facă sport, mulţi părinţi preferă să le facă rost de scutiri de la orele de sport.
„Unii copii au ajuns să muncească mai mult decât părinţii. Parcă ar fi permanent în două schimburi: cel de la şcoală şi cel de acasă. Că doar sunt copii şi „nu au altceva de făcut decât să înveţe”. Timpul lor este mai ceva planificat decât al unui şef de stat sau ministru: şcoală, teme, meditaţii, teme suplimentare. Fără momente de joacă, de a sta liniştiţi, de a se relaxa. Nu e de mirare că apare burn-out-ul la copii definit ca o epuizare nervoasă legată de reuşită, generată de exigenţele înalte ale celor din jurul lor care îi împing spre un perfecţionism irealizabil, de a obţine permanent cele mai mari note, de a fi cel mai bun”, sune psihologul şi psihoterapeutul Cecilia Ardusătan.
Exagerările cu temele pentru acasă le fură toată copilăria celor mici
Psihoterapeuţii sunt de părere că exagerările cu temele pentru acasă afectează relaţia copilului cu şcoala, cu părinţii, nu-i pregăteşte pentru viaţă, ci le fură toată copilăria. Aceste aspecte pot să ducă formarea unui sentiment de scârbă vizavi de educaţia formală, încât după ce termină 12 clase sau facultatea ajung să nu mai citească nimic, să nu mai dorească să se dezvolte şi să evolueze.
„Părinţii trebuie să depăşească capcana perfecţionismului, care este de asemenea puternic asociată cu probleme de anxietate ale copiilor. De obicei, fiind foarte exigenţi cu ei înşişi, părinţii care cad în această capcană îşi manifestă acest stil solicitant şi cu copiii lor. Părinţii nu trebuie să îi privească pe copii doar ca pe nişte obiecte ale reuşitei. Valoarea lor nu este dată de performanţele sale, în principal cele şcolare. Să accepte ideea că aceştia pot greşi, aşa cum au greşit şi ei la rândul lor. Copiii aceştia, nişte copii extraordinari, sunt ai lor şi au multe de dăruit unii altora şi de împărtăşit împreună. Să le asculte dorinţele şi ideile. Să îi încurajeze ca pe lângă şcoală să facă sport, să socializeze, să se joace şi să se odihnească corespunzător. Doar aşa vor deveni adulţi responsabili şi pregătiţi pentru viaţă”, spune Cecilia Ardusătan.
„Succesul şi eşecul copiilor noştri nu ne aparţin. Hai să ne asigurăm că aşteptările şi visele noastre în ceea ce-i priveşte sunt în conformitate cu puterea şi capacitatea lor şi sunt pe măsura personalităţii lor”, spune psihologul şi psihoterapeutul Cecilia Ardusătan.
Citeşte şi
Ce oferă Seychelles, una dintre cele mai exotice destinaţii din lume
Se încarcă comentariile...
