Cât de indicate sunt temele de vacanţă date copiilor: „Şcolarul are nevoie, pe toată durata vieţii, de alternanţa efort-odihnă“

Copiii trebuie să se relaxeze în vacanţă FOTO Adevărul

Deşi a venit marea vacanţă de vară, mulţi copii sunt ocupaţi în continuare cu „temele de vacanţă” sau cu programul de activităţi extraşcolare.

În încercarea lor de a umple timpul copilului şi a nu-l lăsa să se plictisească, unii părinţi îi supraaglomerează programul în timpul anului şcolar, iar la finalul zilei micuţii sunt frânţi de oboseală. Astfel, vacanţa pare o binecuvântare pentru cei mici.

Însă se pot bucura doar parţial, pentru că primesc, în general, teme de vacanţă, astfel că nu scapă de stresul sarcinilor şcolare. Psihologii sunt de acord că cei mici pot să aibă unele activităţi pe timpul vacanţei, însă fără a fi considerate ca sarcini, obligaţii sau teme. Ei atrag atenţia că cei mici în special, dar şi adulţii, au nevoie şi de repaus total, pentru ca organismul să-şi poată reface resursele. „Repaosul şi odihna au efecte benefice asupra organismului, ca o condiţie de bază a unei bune funcţionări şi sănătăţii. Astfel balanţa între efort psihic, fizic, psihic şi repaus este dezirabil a fi în echilibru, armonie”, explică psihologul clinician Dana Crişan.

Specialiştii vorbesc despre nevoia organismului celor mici de vacanţă, pentru refacerea resurselor. Pentru asta, spun ei, temele de vacanţă nu sunt o idee bună în prima parte a vacanţei. Ei recomandă introducerea temelor de vacanţă treptat, înainte de începerea noului an şcolar, ca o formă de a „reintra în ritm” pentru activităţile şcolare următoare.

„Vacanţele şcolare au menirea de a lăsa organismul să se relaxeze, să se odihnească. Temele şi sarcinile de vacanţă este dezirabil să fie introduse treptat, înainte de începerea anului şcolar, toamna, după un program structurat şi ordonat, astfel, organismul având, deja timpul necesar realizării odihnei şi repausului fizic/psihic, somnului, refacerii unui bagaj nou de resurse interne, necesar pentru viitorul efort conex actului şcolar ce va urma”, mai arată psihologul clinician Dana Crişan.

Lectura trebuie să fie plăcută, nu obligatorie

Altfel spus, cel puţin prima parte a vacanţei se recomandă detaşarea totală de orice obligaţie şcolară, însă nu intră în aceeaşi categorie lectura. „Lectura trebuie să fie plăcută, de aceea nu va fi considerată şi nici tratată ca o obligaţie şcolară, astfel ar putea avea chiar rolul de a-l relaxa, detaşa pe copil”, mai spune psihologul.

Suprasolicitarea copiilor la şcoală pentru a obţine performanţe în condiţiile unor cerinţe din ce în ce mai mari atrag, în mod firesc, oboseala, epuizarea, sindrom burnout etc. Acesta este motivul pentru care psihologii recomandă să se acorde o mai mare atenţe relaxării.

„Copiii, şcolarii, trăind într-un mediu informaţional, «bombardat» cu activităţi specifice şcolare, n-ar putea capta informaţiile, să le studieze, să le prelucreze, să le transforme. Pentru efectuarea acestor operaţii în mod optim ei trebuie să dispună de o serie de mecanisme şi instrumente psihice (senzaţii, percepţii, reprezentări). De aceea, pentru o bună sănătate psihică şi fizică, şcolarul are nevoie, pe toată durata vieţii, de alternanţa efort-odihnă, indiferent de vârstă”, mai spune psihologul clinician. Totodată, mai arată ea, este foarte importantă menţinerea unui program/orar structurat, disciplinat, pe parcursul unei săptămâni lucrătoare din timpul anului şcolar.

„Dezirabil este ca programul să fie structurat într-un mod realist şi responsabil pentru copii, cu ore de curs, ore de odihnă, sport, teme, hobby-uri, activităţi extraşcolare, fără a pierde din vedere menţinerea unui echilibru efort-repaus şi un somn calitativ. Astfel, optimizarea performanţelor şcolare va fi o consecinţă firească, naturală, copilul va învăţa despre eficenţă, responsabilitate, va culege roadele muncii din timpul anului şcolar şi va găsi că o bună organizare şi o listă de priorităţi îi va permite şi găsirea de timp pentru activităţi de plăcere, socializare, prieteni, activităţi de timp liber”, arată psihologul clinician.