Republica de la Bacău, un proiect de autonomie locală înăbuşit de armatele Moldovei. Ce au dorit boierii băcăuani la 1848

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Oraşul Bacău la
începutul secolului trecut
Oraşul Bacău la începutul secolului trecut

Vremurile tulburi „revoluţionare“ de la mijlocul secolului al 19-lea din Moldova şi ideile progresiste, care erau cunoscute bine de boieri şi de păturile înstărite, au generat în 1848 premisele modernizării Moldovei şi chiar ruperea ei în bucăţi. Un grup de boieri, strânşi în jurul hatmanului Alecu Aslan, care deţinea suprafeţe importante de pământ, au încercat să creeze „Republica Bacău“, însă mişcarea a fost înăbuşită.

Arhivele Naţionale păstrează prea puţine cosemnări despre o iniţiativă revoluţionară a boierilor din ţinutul Bacăului, care, în 1848 au vrut să pună bazele „Republicii Bacău“. Puţinele documente existente provin, în special, de la Primăria Bacău, sunt olografe şi într-o grafie chirilică de tranziţie. Mai mult, la momentul de faţă există puţini cercetători, capabili şi motivaţi să descifreze noi documente ale Revoluţiei Române din 1848. 

Scriitorul băcăuan Eugen Şendrea, autor a  27 de cărţi deja publicate şi a altora, în curs de apariţie, de istorie şi monografii, crede că este greu de stabilit adevărul, în lipsa unor documente clare de arhivă. Însă, cel puţin pentru autor, revolta pentru „Republica Bacău, a existat şi este relatată în puţinele ziare ale vremii. „Arhivele din Bacău nu au mare lucru despre această perioadă. Există însă un articol din ziarul lui Mihai Kogălniceanu (n.r. Steaoa Dunării, fondat în 1855) , apărut după câţiva ani, care vorbeşte despre ceea ce a fost Republica Bacău“, ne-a precizat Eugen Şendrea.


În anul 1848, Bacăul număra aproximativ 7.000 de persoane. Din punct de vedere „urbanistic” avea „două strade principale: Şoseaua Domnească şi Uliţa Mare”, precum şi vreo 3, 4 mahalale, zise “boereşti şi negustoreşti”, scrie autorul băcăuan Eugen Sendrea.

Care erau doleanţele boierilor răzvrătiţi împotriva lui Mihai Sturza

Eugen Şendrea, pe baza mai multor articole şi a altor documente referitoare la anul Revoluţiei de la 1848, încearcă să reconstituie momentul în care băcăuanii şi-au dorit propria ţară. Momentul este relatat atât în cartea „Istoria necunoscută a Bacăului“, (vol 2-2011, Editura Vicovia) dar şi în „Istoria pe placul tuturor“. Preşedintele Republicii Bacău ar fi fost hatmanul (n.r.) Alecu Aslan, fost ispravnic al Bacăului, secondat de spătarul Dimitrie Cracte, iar din echipa de conducere ar mai fi făcut parte şi alţi revoluţionari.

Declaraţia de independenţă a Republicii Bacău

„Se adunară dis-de-dimineaţă la casa lui Mavromati Sion. Dregându-şi glasul, hatmanul Alecu Aslan despături o hârtie mare de pe pare începu a citi: 

„Bărbaţi băcăuani, treziţi-vă, aveţi milă de voi, de averile voastre şi de viitorimea voastră. Noi, băcăuanii cerem siguranţa persoanei, îmbunătăţirea soartei ţăranilor, eliberarea deţinuţilor politici, reformă şcolară pe temelie largă naţională. Cerem alegerea unui domn patriot şi de aceea luaţi pildă de la neamurile luminate ce îşi rostesc cugetarea în slobozenie fără a se teme de despotismul lui vodă. Armata moldoveană este a vostră, pentru voi, iar ofiţerii sunt luminaţi şi buni patrioţi. Toţi aşteaptă baterea ceasului şi a unui clopot de unire spre îndreptare. De aceea voi bărbaţi luminaţi ai Bacăului, pentru fericirea norodului, declarăm Republica Bacău! “ Ridică sabia şi strigă: „Trăiască Republica Bacău!”, potrivit declaraţiei preluate în  „Istoria necunoscută a Bacăului“.


Mişcarea este înăbuşită de trupele domnitorului Sturza

În scurt timp, de la Iaşi au pornit  trupele fidele lui Mihail Sturza să înăbuşe revolta. „Ce va face Alecu Aslan? El ştia foarte bine că armata Moldovei număra 600 de infanterişti, 200 de lăncieri călare şi o artilerie de un tun! Mihail Sturza pusese ca hatman, în 1844, pe fiul său Dimitrie, care abia se întorsese de la studii din Paris cu fratele său Grigore, viitorul şi celebrul „Beizadea Viţel”, îşi pregăteşte ostăşeşte întăririle, aprovizionarea şi completarea efectivelor. Între timp, iscoadele îi aduc veşti neplăcute de la Iaşi. Beizadea Grigore reuşise, cu 50 de lăncieri şi micul său tun, pe 28 martie, să încercuiască casa lui Alexandru Mavrocordat, aflată „în apropierea barierii Copoului” şi să trimită în surghiunuri o parte din boierii adunaţi aici. Era clar că spre el va veni „o armată” condusă de experimentatul beizadea Grigore. Împarte săbii, suliţe, pistoale, dar şi o puşcă-trombon.

Alecu Aslan nu era un necunoscător al tainelor războiului. Ştia foarte bine că micul său grup nu rezista foarte mult unei armate regulate. Principalul său sprijin erau, cum puţini cunosc, venirea a cel puţin 300 de şavgăi, vestiţii tăietori de sare de la Tg. Ocna. Ordonaţi, obişnuiţi cu greutăţile, având o armă în mână, aceştia puteau oricând întoarce sorţii luptei. Aceştia erau cei mai nemulţumiţi.

Vodă întruneşte o comisie care a hotărât ca şavgăii revoltaţi să fie surghiuniţi… Fireşte, Alecu Aslan, bine cunoscător a lor, i-a chemat în ajutor. E martie, o zi cu soare. Dinspre Roman se aud trâmbiţe, porunci şi tropote de cai. O mică armată moldoveana condusă de beizadea Grigore şi urmată de tun, înaintează spre Bacău. Alecu Aslan se uită întrebător la Zaharachi Moldoveanu: „Vor veni ajutoarele, şavgăii?”. Soseşte un trimis al beizadelei cu mesajul de a se preda de îndată. Republicanii refuză. Răsună ordine, armata se desfăşoară, la tun se pune fitilul. O bubuitură răsună peste întindere, apoi răpăit de puşti. Peste puţin timp superioritatea armatei moldovene îşi spune cuvântul. Alecu Aslan se retrage încet, încet. Poate va veni ajutorul… Din nefericire va rămâne o enigmă, de ce şavgăii nu au sosit în ajutor la Bacău. Firavele fortificaţii şi micul grup al armatei băcăuane fură spulberate. Cu tot eroismul „republicanilor”, ei fură încercuiţi şi prinşi. Hatmanul Alecu Aslan „preşedintele republicii” este prins, judecat pe loc şi trimis în lanţuri în beciurile umede ale Mănăstirii Caşin împreună cu alţi republicani.

Astfel, se încheia aici, la Bacău, un episod din mişcarea revoluţionară din 1848. Devansând cu mult timp „Republica de la Ploieşti“, a lui Candiano Popescu, „Republica de la Bacău a demonstrat că Bacăul a fost întodeauna în fruntea marilor evenimente ale istoriei României. Cât despre frământările sociale, ele vor continua cu mare intensitate, împletindu-se cu acţiunile pentru realizarea idealurilor naţionale“, povesteşte Eugen Şendrea, în cartea cu istoriile necunoscute ale Bacăului.

Bacău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite