Povestea berii Mărgineni. De la 480.000 de hectolitri pe an în perioada comunistă, la o ruină în democraţie
0Producţia de alcool în municipiul Bacău începe în anul 1895, cu o fabrică de spirt din cereale. După naţionalizare, fabrica a trecut în proprietatea statului şi s-a trecut la fabricarea de lichioruri.
În anul 1966 începe în Bacău şi producţia de bere. La inaugurare a fost prezent şi fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu, care a semnat în Cartea de Onoare. Era o unitate complexă, care avea fabrica de malţ, îmbuteliere, centrală termică, centrală de producere a frigului, spaţii de depozitate, dar şi o linie de cale ferată internă.
Cea mai înfloritoare perioadă a fabricii e bere din Bacău a fost între anii 1966-1998, când aceasta avea o capacitate de 480.000 de hectolitri pe an şi o cotă de piaţă de 35% pe zona Moldovei şi 4% pe ţară.
În zona Moldovei şi în ţară berea Mărgineni din Bacău devenise un brand. Fabrica avea 1100 de salariaţi şi producţia mergea foarte bine. Ba mai mult, s-a deschis şi o fabrică de drojdie de panificaţie, care producea între 35-40 de tone în doar 24 de ore, a explicat Sergiu Şerban, fostul director al fabricii.
Deoarece era calitativă, drojdia din Bacău era cumpărată pentru consumul intern al Comitetului Central al PCR. "Din lădiţele noastre de lemn o puneam în lădiţe din inox, în prezenţa unui angajat al Securităţii, care o transporta în Bucureşti. Pâine, ştrudele, plăcinte, pentru angajaţii CC-ului, erau făcute cu drojdia noastră, din Bacău", a mai adăugat fostul director Şerban.
Declinul fabricii a început odată cu ziua de 16 septembrie 1998, când o firmă din Turcia a cumpărat societatea.
Eu cred că nu s-a dorit niciodată ca această fabrică să meargă. Între berari este o vorbă, aceea că dacă arunci o halbă cu bere pe un perete ce rămâne pe perete sunt cheltuielile, iar ce curge jos e profitul. Turcii au crescut cheltuielile care niciodată nu puteau fi acoperite. Conducerea a cumpărat spaţii în Bucureşti, maşini scumpe, adică tot felul de extravaganţe care nu îşi aveau rostul. Apoi au rămas în urmă cu plăţile la buget. A fost doar un pas până când fabrica a început să fie vândută pe bucăţi. Acelaşi patron turc a mai cumpărat o fabrică de bere din Târgu Jiu şi a vândut-o pe cea din Bacău către cea nou achiziţionată, a mai explicat Sergiu Şerban.
În anul 2001, Direcţia Generală a Finanţelor Bacău decide anularea licenţei de comercializare a produselor alcoolice. Acesta este momentul în care Fabrica de Bere şi-a încheiat activitatea. Au loc disponibilizări de personal, iar patronii turci au decis să schimbe responsabilii afacerii din Bacău.
Doi ani mai târziu, adică pe 14 aprilie 2003, se redeschide procedura de reorganizare judiciară, în ideea că fabrica va fi repusă pe roate şi activitatea ei va continua. Astfel, în vara anului 2005, chiar de Hramul Bacăului s-au livrat primele cantităţi de bere în corturile deschise cu această ocazie.
Din acel moment fabrica putea să meargă. Se puteau valorifica activele pe care nu le mai foloseam, însă nu s-a aprobat acest lucru. Prin urmare, nu s-a putut realiza planul de reorganizare şi, prin urmare, în aprilie 2010 s-a deschis procedura de faliment. Din acel moment s-a redus personalul şi urma valorificarea prin vânzarea activelor, adică teren, clădiri, utilaje, practic tot ce mai rămăsese, a completat fostul director Şerban.
Începând din acel moment, Fabrica de Bere Mărgineni poate fi considerată lichidată definitiv din peisajul industrial românesc. Recent, un om de afaceri băcăuan a achiziţionat de la lichidator activele fostei fabrici băcăuane şi, cel mai probabil, va dezvolta un proiect imobiliar pe cele 11,4 hectare.
Alte articole:
Haţegana - berea creată pentru a potoli apetitul minerilor pentru ţuică
Se încarcă comentariile...
