Portret/Manuel Perju, de trei ori campion naţional la karate
0
Sportivul băcăuan a ajuns să practice artele marţiale dintr-o întâmplare. De 15 ani, nu există concurs la care să nu urce pe podium. Când vorbeşte despre artele marţiale, chipul lui Manuel Perju se transfigurează. Are centura neagră 3 DAN.
Se vede că este legat de karate până în măduva oaselor şi recunoaşte
sincer că nu va putea vreodată să devină spectator al acestui sport. „Aveam 16 ani când am pus pentru prima oară piciorul la un antrenament de karate. Pe 21 septembrie 1991. Ţin minte şi acum“, îşi aminteşte Manuel.
S-a dus la sală ca să aibă grijă de fata vecinilor
Împrejurările
în care Perju a ajuns la sala de sport sunt comice. Puştanul de atunci
a fost împins de la spate de părinţi, doar pentru a purta de grijă unei
fetiţe din vecini, care visa să ajungă ca actriţa Cynthia Rothrock.
„A
fost destinul meu! Culmea este că vecina a renunţat la karate, dar am
luat eu microbul. Orice sport are o regulă. Dacă nu-ţi place, nu rămâi“, explică karateka. Deşi bobocel în tainele artelor marţiale, Manuel Perju a dovedit că are stofă de mare sportiv în el.
La
numai doi ani de când a intrat în dojo, el a fost dus de sensei Doru
Botez la prima competiţie. Deşi emoţiile i-au tocat moralul, Manuel a
obţinut locul IV la kata şi locul II cu echipa la kumite.
„Nu
era ceea ce-mi doream eu. În anul următor am muncit pe brânci, ştiind
că particip la primul campionat naţional. Rezultatele au fost maxime.
În 1994 am obţinut primul titlu de campion naţional la kumite, stilul
shotokan“, spune mândru sportivul băcăuan. Tot în acel an, Manuel Perju a fost inclus şi în lotul naţional de karate.
Şi competitor, şi antrenor
De
15 ani, Manuel Perju nu a mai coborât niciodată de pe podium. Deşi
mereu şi-a dat interesul să fie numărul unu, titlul de campion naţional
l-a mai obţinut doar de două ori: în 2003 şi în 2004.
Cu
toate că peste câteva zile va împlini 34 de ani, sportivul nu are de
gând să renunţe la competiţii. Un accident suferit la genunchi, în urmă
cu trei ani, îl împiedică să participe la kumite, secţiune unde este „profesor“. Dar şi la kata se descurcă excelent, iar ultimul rezultat obţinut vine să certifice acest lucru. „Anul acesta am participat la kata pe echipe şi am urcat pe podium. Am obţinut chiar două locuri III“, spune Manuel.
Triplul campion naţional se ocupă şi de lotul de competitori al clubului Seishin, coordonat de sensei Doru Botez. Mâna de fier şi experienţa lui Manuel s-au simţit chiar de la prima competiţie, care s-a întâmplat să fie un campionat mondial. Toţi cei cinci copii antrenaţi de el s-au întors acasă cu medalii.
Profil
Născut: 12 decembrie 1975, în Bacău.
Studii: Liceul Agroindustrial Hemeiuşi.
Familie: Căsătorit, are un copil.
Întrebări şi răspunsuri
Ai avut ocazia să participi într-o luptă de stradă şi să te foloseşti de artele marţiale?
Karate
nu înseamnă bătaie. Acest sport îţi formează caracterul. Mai bine
încasezi o palmă într-o încăierare şi nu ripostezi, ca să nu ai pe
nimeni pe conştiinţă.
Oricine poate ajunge practicant de arte marţiale?
Cu certitudine, nu! Dintr-o generaţie de 30-40 de copii, dacă rămâne unul care să nu renunţe după câţiva ani de sală, e bine.
Ce-i place
Să-şi
drămuiască timpul liber. Atunci când nu merge la sală sau nu-şi plimbă
copilul, sportivul se gândeşte la pescuit. Pentru el este o modalitate
perfectă de a-şi încărca bateriile.
Ce nu-i place
Sportivul
nu suportă perfidia şi nici oamenii care se bat cu pumnii în piept,
fără să rezolve nimic. Nu-i plac cei care nu ştiu ce vor în viaţă.
Se încarcă comentariile...
