Portret/ Ion Fercu: „Cuvintele vin singure, te caută“

Ion Fercu

Scriitorul consideră jurnalismul o pasiune şi crede că meseria de profesor este cea mai frumoasă din lume. A publicat opt volume de eseuri, poeme şi romane.

Dacă se apropie cineva de profesorul, scriitorul şi jurnalistul Ion Fercu va trăi o experienţă unică. Acesta este un munte de snoave, idei şi reflecţii, care pot schimba viaţa unui om. Domnul Fercu poate fi considerat un demn urmaş al domnului Trandafir, dar gândirea lui profundă ţinteşte mai sus, spre Dostoievski.

Zâmbind, recunoaşte că a avut profesori destoinici, care i-au canalizat energiile creatoare şi l-au transformat într-unul din „ionii“ pozitivi din Valea lui Ion, sătucul de lângă Buhuşi unde a văzut lumina zilei. „M-am trezit pe lume îndrăgostit de bibliotecă. Acest sentiment nu poate fi explicat“, se justifică profesorul.

Este recunoscător destinului. A avut marele noroc ca în timpul liceului să-l aibă ca mentor pe renumitul profesor Mihail Andrei, care i-a produs o adevărată revoluţie în suflet, concretizată peste ani în numeroase creaţii literare. Ion Fercu a început să scrie în revista liceului şi în publicaţii naţionale.

„Oamenii se închinau şi la literatură“

„N-am dat nimic la tipar înainte de 1996, ca scriitor. De ce? Poate şi din cauza faptului că trăind în provincie, ca profesor, director de şcoli, am fost prea acaparat de măruntele griji ale lumii“, explică domnul Fercu. Prima sa apariţie editorială datează din 1996. A fost un volum de poeme, un adevărat balsam pentru sufletele avide de divin, în pofida titlului său: „Iadul de paradă“.

Acest prim pas a fost urmat de o adevărată reacţie în lanţ. În numai nouă ani, Ion Fercu a publicat încă opt volume, de la poeme şi eseuri, până la romane. „A fost o vreme în care oamenii se închinau şi la literatură. Acum, alţii sunt zeii: banul, sexul, puterea. Dacă peste o sută de ani unui scriitor nu-i mai pomeneşte nimeni numele, măcar de rău, totul a fost vânare de vânt“, spune amar Ion Fercu.

„Mă duc la ziar ca la amantă“

Profesorul din Buhuşi recunoaşte cu mândrie că are o pasiune nestăvilită pentru Dostoievski, despre care crede că este un „personaj fabulos al omenirii“. Sunt câţiva ani de când Ion Fercu lucrează la nişte studii critice despre marele scriitor rus, unele dintre ele fiind publicate în reviste de cultură naţionale.

„Am un proiect pentru un alt roman. Ţintele acestea ajută supravieţuirii. Sau să-l citez pe Cioran, «o carte este o sinucidere amânat㻓, mărturiseşte Fercu. În jurnalism a debutat în 1992. „Jurnalismul este un hobby. Mă duc la ziar ca la amantă. Dacă ar fi să iau totul de la început, tot profesor aş alege să fiu“, a spus în final  Ion Fercu.

Profil
Născut. 8 ianuarie 1952, Valea lui Ion, judeţul Bacău.
Studii. Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi, promoţia 1977.
Familie. Căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Cât de greu este să scrii o carte?
Uneori cuvintele vin singure, te caută. Alteori, când într-un roman trebuie să decizi soarta unui personaj, să-l trimiţi sub lespede de pildă, cuvântul este însoţit de lacrimă. Asemenea momente au fost cele mai tulburătoare în actul creaţiei mele.
Ce reprezintă pentru Ion Fercu satul unde s-a născut?
La început, Valea lui Ion a fost Cosmosul. Pentru mine, universul însemna, în copilărie, cerul, părinţii, fraţii, surorile. Ciudat, pe măsură ce trec anii, Valea lui Ion începe să fie tot aşa ceva: Cosmosul. Este punctul de unde am apărut şi în care mă voi întoarce definitiv. Am făcut deja alegerea. Cunosc şi crucile care îmi vor fi vecine. 

Ce-i place
„Nu există pe lume meserie mai frumoasă decât cea de dascăl“, declară Ion Fercu. De asemenea, este foarte mândru de copiii săi.

Ce nu-i place
Nu-i place făţărnicia oamenilor pe care i-a considerat şi tratat ca prieteni. „Nu sunt capabil să mă apăr de prieteni. Cu duşmanii nu am nicio problemă, chiar suntem în relaţii de oarece respect. Nu-mi place că trăiesc într-o ţară în care  corupţia şi impostura au fost transformate în vedete aplaudate“, spune tăios profesorul.