Portret Eusebiu Diaconu, cel mai medaliat sportiv băcăuan în ultimul deceniu

Eusebiu Diaconu

Luptele greco-romane i-au adus lui Eusebiu zeci de medalii naţionale şi internaţionale. Este singurul luptător autohton din ultimii 20 de ani care a adus României trei medalii mondiale.

A început să practice luptele greco-romane în clasa a V-a, vârstă la care nu se gândea că peste ani va deveni cel mai cunoscut sportiv în activitate al Bacăului.

A ajuns în sala de antrenament după ce profesorul Gheorghe Mocanu, cel care îl îndrumă de mic copil, l-a descoperit la o preselecţie şcolară. La scurt timp a ieşit campion şcolar, iar la 14 ani a obţinut titlul de campion naţional, atât la cadeţi, cât şi la copii. În cele două decenii de carieră, a plecat de la fiecare campionat naţional cu titlul suprem la categoria 60 de kilograme.

Mereu pe podium

A debutat în competiţiile internaţionale la 18 ani, în Ungaria, la Budapesta, unde a luat locul 3 la Campionatele Europene de Lupte Greco-Romane pentru juniori.

„Îmi aduc aminte toate concursurile «din afară» la care am participat. La primul am avut cele mai mari emoţii. După ce am luat locul 3, n-am dormit toată noaptea. Voiam mai mult“, îşi aminteşte Eusebiu Diaconu. Un an mai târziu, tot la juniori, a ieşit din nou pe 3 la europene, dar a reuşit performanţa de-a aduce acasă medalia de argint de la campionatele mondiale.
Trecerea la seniori n-a fost pentru Eusebiu decât următorul pas spre performanţă. În 2003, a ocupat locul 3 la campionatele mondiale, iar în 2004 a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Atena, unde a luat locul 7.

În următorul an, a devenit vicecampion european şi a luat medalia de bronz la mondiale. În 2006, la europenele de la Moscova, a cunoscut însă prima mare dezamăgire din viaţa de sportiv. „M-au scos afară de pe saltea înainte de meci. Au spus că am o boală de piele şi îi molipsesc pe ceilalţi sportivi, deşi trecusem toate testele medicale. Ulterior, am demonstrat că nu sufeream de nicio boală. La acel campionat ar fi trebuit să mă bat cu un rus“, spune Eusebiu.

Aceasta n-a fost însă singura dată când a simţit că lumea sportului nu este tot timpul una a fair-play-ului. În 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing, şi-a dat seama că a fi un sportiv de performanţă nu este suficient pentru a câştiga medalii. „Arbitrii m-au furat pe faţă în meciul pe care l-am avut cu un sportiv din Azerbaidjan. Ţara lui sponsorizase Federaţia Internaţională de Lupte Greco-Romane cu 2 milioane de dolari înainte de olimpiadă. În final, eu am obţinut locul 7, iar doi sportivi din Azerbaidjan au ieşit vicecampioni olimpici“, îşi aminteşte cu amărăciune Eusebiu.

Vârful performanţei

Chiar dacă a avut şi dezamăgiri, au fost momente în viaţa sa de sportiv în care s-a simţit mândru că este român. În 2007, Eusebiu Diaconu a devenit campion european la lupte greco-romane.
„A fost cel mai frumos moment din viaţa mea de sportiv. Când îţi cântă imnul e un sentiment de nedescris. Sunt singurul campion european la lupte greco-romane din Bacău din istoria acestui sport“ , a mai spus Eusebiu.

_______________

profil
născut. 16 martie 1981, Bacău.
studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Bacău, master în lupte greco-romane la Timişoara.
familie. Casătorit, are o fetiţă.

întrebări şi răspunsuri
Ai obţinut în carieră zeci de medalii, când vei renunţa la marea performanţă?
Am zece medalii internaţionale. Cinci la campionatele mondiale şi cinci la campionatele europene. La campionatele naţionale nu mai ştiu exact câte am luat. Sunt oricum peste 20. Îmi lipseşte o medalie olimpică. Asta este tot ceea ce-mi mai doresc acum. În septembrie sunt Campionatele Mondiale şi, dacă mă clasez în primele cinci locuri, am deja un loc asigurat la Olimpiada din Anglia de anul viitor. Dacă obţin un loc pe podium în Anglia voi fi cel mai fericit.

ce-i place
Îi place să-şi petreacă timpul cu fetiţa lui, pe care o va îndemna să practice sportul. I-ar plăcea să devină o tenismenă sau o atletă renumită. Lui Eusebiu îi mai place să asculte muzică, când are timp, să se uite la filme şi să-şi petreacă timpul cu prietenii şi cei dragi lui.

ce nu-i place
Nu-i plac oamenii care promit ceva şi nu se ţin de cuvânt. Nu-i place faptul că sportul este lăsat deoparte, în detrimentul altor domenii, deşi crede că România a câştigat mult la capitolul imagine prin intermediul sportivilor. Nu-i place să meargă la mare.