Coleg de facultate al lui Nicu Ceauşescu, mărturie după 40 de ani: „Avea bani la el permanent, foi de 100 de lei nou-nouţe“

Lucian Ioan Tudor (64 de ani) din Bacău, sibian la origine, a fost coleg apropiat cu Nicu Ceauşescu, în perioada în care au făcut Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii din Bucureşti (1970-1975). Din aceeaşi generaţie au mai făcut parte Jean Maurer, fiul lui Ion Gheorghe Maurer, şi Horia Constantinescu, băiatul lui Miron Constantinescu, rectorul Academiei „Ştefan Gheorghiu“, preşedintele Marii Adunări Naţionale.

Băcăuanului Lucian Ioan Tudor destinul i-a rezervat să fie coleg de grupă, la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti, cu fiul dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, Nicu Ceauşescu, decedat pe 25 septembrie 1996, într-un spital din Viena.

Primul contact cu Nicu Ceauşescu a avut loc în primele zile ale anului l de facultate, din Bucureşti, în timpul unei întâlniri a Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România (UASCR). „Eram şi colegi de grupă, în acelaşi an la facultatea de fizică. Nicu Ceauşescu a participat la şedinţă şi a spus că nu vrea să fie lider, că are alte obligaţii“, îşi începe povestirea Lucian Ioan Tudor.


Lucian Ioan Tudor, colegul de facultate al lui Nicu Ceauşescu FOTO Mircea Merticariu

Nicu Ceauşescu era un student care învăţa bine, afirmă fostul lui coleg de facultate. Era îmbrăcat în haine de firmă, cu bani în buzunar, dar chibzuit în cheltuirea lor şi nu plătea niciodată nota de plată a colegilor.

„Avea oameni care se ocupau de existenţa lui. Lângă el era în permanenţă George Mihalache, care-l ajuta în orice problemă s-ar fi ivit, iar după ore era pregătit în cadrul universităţii de asistenţii Ţugulea şi Marian. Avea şi gărzi personale de la Securitate, care-l păzeau la orice ieşire în afara universităţii. Îi cunoşteam şi noi. Însă pot spune, după cinci ani de facultate, dar şi în ocaziile în care l-am mai întâlnit, până în 1989, că Nicu Ceauşescu era foarte politicos, atât la ore, cu profesorii, cât şi cu noi, colegii de facultate. La şcoală venea cu maşina, avea un Renault 16 TS, ediţie limitată, primit cadou după semnarea contractului Dacia cu Renault şi mai avea şi un Audi 100. Atât el, dar şi Maurer şi cei care aveau maşini, ne luau şi pe noi. Nicu avea permamant bani la el, foi de 100 de lei nou-nouţe, dar nu se mânca sau bea pe banii lui. Nu ne plătea ţigările sau băutura. Avea un joc, dar nimeni nu a reuşit să prindă suta de lei, în cădere. Pot spune că Nicu a fost un bun coleg, dar prietenii lui erau în altă parte, se vedea clar că aparţine de o altă lume“, afirmă Tudor Lucian.

Fiul lui Ceauşescu a luat nota 3 la franceză, după care s-a trecut la engleză, peste noapte

Un amănunt de culoare pe care şi-l aminteşte fostul coleg al lui Nicu Ceauşescu este ziua în care acesta a susţinut examenul la franceză. Trecut la tablă, fiul preşedintelui nu a ştiut să răspundă la întrebări: „Nu se pregătise la acest examen, l-a întrebat apoi cum se numeşte. Când a zis Nicu Ceauşescu, profesoara l-a întrebat dacă Nicu este numele de familie. I-a pus 3. Nicu s-a urcat în maşină şi s-a dus direct la facultate, unde s-a trecut imediat de la limba franceză, la opţionalul de engleză, limbă pe care o vorbea destul de bine. Profesoara nu a mai avut cum să-i treacă nota proastă, nu l-a mai găsit în catalog, dar nici nu a avut de suferit în vreun fel, chiar dacă i-a pus această notă“.

De dragul lui Valentin şi Nicu, Institutul de Fizică de la Bucureşti a fost mutat la Măgurele

Studenţii din cadrul Facultăţii de Fizică din Bucureşti, care au fost în generaţie cu Nicu Ceauşescu, au terminat facultatea la Măgurele. Aici, regimul comunist a realizat un cămin, cu apartamente, copie după unul din campusul din Massachusetts, SUA.

Studenţii stăteau câte doi în cameră, în apartamente luminate de 15 becuri, cu două camere, cu baie. „Nu se comparau condiţiile cu cele din campusul din Bucureşti. Ca să fie echitabil totul, grupa de biofizică, din care făcea parte şi Nicu, a primit repartiţie în Bucureşti. Eu, împreună cu Nicu Ceauşescu şi cu Ladislau Farcaş (care a ajuns apoi profesor universitar la Berkeley, în SUA, unde a plecat cu un alt evreu băcăuan, Aurel Faibiş, în 1976), am organizat banchetul de finalizare a facultăţii, pe 25 mai 1975. Nicu a adus toată băutura, pentru mâncare ne-am implicat toţi. A fost frumos. Lui Nicu Ceauşescu, la un pahar, îi plăcea să recite poeziile lui George Coşbuc, pe care le ştia pe dinafară. Despre Nicu se spune că-i plăceau femeile, este adevărat, că peste medie. Era o singură colegă, Filip se numea, cu care avea relaţii mai strânse, dar în rest, era foarte discret. Nici de băut nu bea mult, nu-şi permitea să greşească flagrant. De ficat s-a îmbolnăvit de tânăr, de prin 1982, din cauza alimentaţiei, cred eu. Mâncarea pe care o primea era făcută la „Casa de comenzi Mercur“, era verificată, controlată sub aspectul integrităţii. În general, Nicu şi Valentin nu cumpărau nimic“, afirmă Lucian Tudor.

Pasionat de fizică

În mediul universitar al Facultăţii de Fizică era cunoscută pasiunea fiilor lui Nicolae Ceauşescu faţă de studiul fizicii. Valentin Ceauşescu, fiul cel mare al dictatorilor, a urmat cursurile Facultăţii de Fizică din Bucureşti, apoi în perioada 1967-1970, ale prestigiosului Imperial College din Londra.

„Valentin şi-a dat doctoratul în 1974. Era mai mare ca noi, dar l-am cunoscut. Dacă Nicu era pasionat şi de politică şi toţi ştiam că lui i se pregăteşte o carieră în acest sens, fiul mai mare al soţilor Ceauşescu era pasionat doar de ştiinţă. Era foarte bine pregătit. La Londra plecase cu Victor Gheorghiu, care a ajuns apoi profesor universitar. Lucrarea lui de doctorat a stat, până să fie validată, un an la Institutul de Fizică Atomică. Oricine putea să o consulte, era originală“, mai afirmă Tudor Lucian.

„Recomandarea lui Nicu Ceauşescu m-a ajutat în carieră“

Tudor Lucian a primit repartiţie la Uzina de Reparaţii Avioane (URA), actualul Aerostar Bacău. Lucra doar de trei luni în fabrică ca stagiar. La acel moment, uzina număra peste 1.700 de angajaţi.

„Nicu Ceauşescu a fost un bun coleg. După terminarea facultăţii, când Nicu făcea armata, a venit la Bacău cu comandantul de la Bobocu pentru a lua un avion de pregătire L29. L-a întrebat atunci pe directorul Eugen Pascariu de mine, că vrea să mă întâlnească, că am fost colegi. Chiar dacă nu am fost găsit atunci, întrebarea lui, recomandarea lui, m-a ajutat foarte mult în unitate. Am fost văzut cu alţi ochi. Apoi, Nicu, în 1987 a ajuns secretar al judeţului Sibiu (echivalentul funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Bacău). L-am vizitat la judeţeana PCR din Sibiu. M-a primit cu bucurie, rămăsese acelaşi bun coleg ca întodeauna. M-a întrebat dacă mi-e bine la Bacău, dacă doresc ceva. Nu i-am cerut niciodată nimic. L-am mai întâlnit cu 6-7 luni înainte de Revoluţie, nu era prea optimist în privinţa viitorului, era însă bucuros că este departe de Bucureşti, că trăieşte cum îi pofteşte inima. În Sibiu era iubit de oameni, nu avea duşmani. Mi-a părut rău pentru ce a păţit după Revoluţie şi mi-a plăcut cum l-a apărat, cu decenţă, Paula Iacob“, a mai spus fostul coleg al lui Ceauşescu.

Tudor Lucian s-a născut în Sibiu (26 octombrie 1951). După finalizarea cursurilor Facultăţii de Fizică din Bucureşti (1975), specializarea fizică nucleară, a ajuns la Uzina de Reparaţii Avioane din Bacău. A lucrat în laboratorul fabricii, ca fizician, iar din 1982 până în 1997, a condus biroul-laborator. Tot aici şi-a cunoscut şi soţia, cu care are doi copii. Înainte de 1989, în interes de serviciu, a vizitat mai multe ţări din URSS, dar şi Germania Federală. După 1997, a condus o fabrică care realiza componente hidraulice.