Case dispărute în saramura cu petrol din „Lacul fără fund“

Case dispărute în saramura  cu petrol din „Lacul fără fund“

Lacul din Parcul Măgura este ocolit de localnicii din Târgu Ocna

Specialiştii de la Institutul de Studii Geotehnice şi Geofizice din Cluj Napoca nu au reuşit să stabilească niciodată adâncimea lacului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Lacul plin cu saramură şi petrol din Parcul Măgura al oraşului Târgu Ocna reprezintă un fenomen asupra căruia nici localnicii şi nici specialiştii nu se pot pronunţa. Este cunoscut sub denumirea de „Groapa Burlacu“ sau „Lacul fără fund“ şi a apărut din senin acum 37 de ani.

Turiştii curioşi se opresc, se uită şi pleacă mai departe. Azi, zona reprezintă doar „o ciudăţenie a naturii, care are în spate o poveste“. Însă, pentru unii „Groapa lui Burlacu“ a fost, cu adevărat, o tragedie începând cu 1974.

Oamenii îşi amintesc şi acum calvarul prin care au trecut localnicii când s-au trezit cu casele cuprinse de saramură cu miros de petrol. Mai bine de 10 familii au fost strămutate de autorităţile de la acea vreme, iar şase case au fost înghiţite de pământ. O tragedie pe care regimul comunist de la acea vreme a ţinut-o sub tăcere.

Calvarul din zori
„Îmi amintesc cum povestea tatăl meu. De fiecare dată i se umezeau ochii de lacrimi pentru că avea un prieten acolo care şi-a pierdut toată gospodăria. Totul a început cu o baltă mică de saramură care a apărut la poarta unui vecin de-al său. În câteva zile balta a crescut şi, dintr-o dată, întregul cartier al oraşului se afla în faţa unei adevărate tragedii! Acoperişurile a două case pluteau în saramură cu petrol“, a rememorat Mihai Nistor (50 de ani), un localnic din Târgu Ocna.

Tragedia s-a petrecut la ora 7.30 într-o dimineaţă de iunie a anului 1974. Coşmarul a continuat. Doi ani mai târziu, într-o altă zi de vară, înainte de răsăritul soarelui alte patru case au fost înghiţite de pământ. „Eram copil şi-mi amintesc cum pe luciul apei se vedeau patru acoperişuri care pluteau. Oamenii nu mai locuiau în case, că se temeau. Era o privelişte care m-a cutremurat. Ceva straniu ce nu-mi pot şterge din minte“, a afirmat Ion Marin (45 de ani), un alt locuitor al oraşului. Autorităţile de la acea vreme au decis să mute localnicii la bloc şi să nu vorberască prea mult despre catastrofă.

Scafandrii, traşi de curent spre „gropi negre“
Floarea Ivanof, primarul oraşului Târgu Ocna, afirmă că specialiştii nu au putut măsura niciodată cu exactitate adâncimea lacului. Motivul ar fi acela că fundul apei are legături cu caverne pornite de la sonde abandonate de extragere a sării din zona Slănicului. „Nu sunt specialist în domeniu, însă ştiu că exista riscul pentru oamenii care fac măsurători chiar în adânc să fie traşi de curenţi proveniţi de la vechile exploataţii de sare. Omul riscă să fie «aspirat» pe un fel de canal“, a explicat primarul localităţii.

Directorul minei de sare: „Un experiment eşuat!“
Petrişor Chelaru, directorul Minei de Sare „Trotuş“, afirmă că în zonă discutăm despre două fenomene distincte: un experiment eşuat şi o veche exploataţie de sare despre care nu se şte nimic. El susţine că „Groapa Burlacu“ s-a format în urma unui experiment realizat după 1970 când s-a vrut exploatarea sării de la Târgu Ocna printr-o tehnologie modernă, cu ajutorul sondelor.

„Ministerul Minelor de la acea vreme a vrut să exploateze prin aceeaşi metodă ca la Ocnele Mari. Nu a mers! Până la urmă a fost un experiment eşuat. A apărut acest lac“, a afirmat directorul Chelaru. El mai susţine că, la o distanţă de câţiva metri, a fost şi o veche exploataţie a sării, care a contribuit şi ea la surparea pământului.

„Sigur acolo a fost şi o veche exploataţie, dar Dumnezeu ştie de când! Enorm de veche. Noi nici nu o avem măcar înscrisă în cartografierea noastră, iar noi avem documente foarte vechi“, a mai adăugat directorul Chelaru.

Stânca din Dofteana care anunţă ploile

Sătenii din comuna băcăuană Dofteana află înaintea meteorologilor dacă va ploua sau va fi secetă. Ei se ghidează după o stânca de pe dealul Huitoarei, de unde izvorăşte, cu câteva zile înainte de venirea ploii, un pârâu care curge până la baza dealului. Localnicii nu se apucă niciodată de arat, semănat, prăşit sau cosit până ce nu aruncă o privire spre stâncă. „Ochiul Huitoarei (n.r.-denumirea dată de săteni locului din stânca de unde izvorăşte pârâul) este pentru noi cel mai bun buletin meteorologic“, a spus Vasile Hanganu (70 de ani).

Unii localnici susţin că Ochiul Huitoarei este un drob mare de sare care se umezeşte rapid din cauza atmosferei încărcate, cu trei-patru zile înainte de apariţia norilor. „Când se umezeşte dealul, sigur plouă peste câteva zile, dar cu condiţia să nu bată vântul, ca poate împrăştia norii“, susţine Trandafira Spoiala, de 80 de ani. Fenomenul din Dofteana a stârnit curiozitatea specialiştilor în geologie.

Specialiştii sunt rezervaţi
„Mai degrabă este vorba despre o rocă permeabilă, care se îmbibă cu vapori atunci când este presiune mare în atmosferă. Oamenii au dreptate. Acolo este un barometru natural“, a spus Marius Georgescu, geolog la Inspectoratul de Resurse Minerale din Bacău.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: