Topul celor mai comune omonime pe care le greşim frecvent în scriere

Le folosim zi de zi. De multe ori, acelaşi cuvânt poate avea înţelesuri diferite. Vorbim despre omonime, care sunt cuvinte cu formă identică şi cu acelaşi corp fonetic, dar cu înţelesuri total diferite. Arădeanca Eugenia Crainic, cea care în urmă cu câţiva ani a creat grupul „Limba română pentru afectaţii de limbajul feisbuc”, ne dă câteva exemple de omonime.

De exemplu, cuvintele lac, nouă şi poartă pot fi folosite diferit: Barca pluteşte pe lac.

 Am dat cu lac pe unghii.
 Eu am o rochie nouă.
 El a luat nota nouă la  istorie.
 Ioana poartă pantofi  cu toc.
 Ei au plantat lângă poartă un brad.

Eugenia dă exemple şi de alte omonime: abate (a se depărta de la ceva) - abate (preot  catolic);
altoí  (a practica altoirea, a lovi) - altói (rămurică  desprinsă  din planta-mamă);
ascendent (care  urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent (rudă în  linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);
banc (ridicătură de  nisip,  grup de peşti) -  banc (glumă, anecdotă);
bancă (scaun lung) - bancă (instituţie  financiară);
bárem (măcar, cel puţin) - barém (normă, criteriu de  evaluare);
bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă (formă de negociere a unor valori pe piaţa  liberă);
carieră (exploatare minieră) - carieră (profesie,  ocupaţie);
casă (imobil) - casă (dulap de fier în care se ţin  bani);
leu (animal) - leu (unitate monetară);
noi (pronume)  - noi (adjectiv); 
sare (verb) - sare (substantiv);

„Omonimele care se scriu la fel se  numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:  ácele/ acéle; copii/ copii; Omonimele care se pronunţă la fel, fiind  alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu diferă nici accentul se numesc omofone: mii: —  mii de roiuri de albine - numeral;
  —  mi-i drag de el - pronume + verb
car:
  — car ghiozdanul în spate - verb;
— cred c-ar vrea o prăjitură - conjuncţie + verb.

Grupul „Limba română pentru afectaţii de limbajul feisbuc” a împlinit trei ani şi numără peste 10.500 de membri. Când se alătură grupului, membrii află imediat: „Am creat acest grup pentru toţi cei care vor să scrie corect româneşte. Postările de aici vor fi corectate, fiindcă acesta este scopul grupului, să se înveţe din greşeli. Pot fi postate orice nedumeriri, pot fi întrebată absolut orice, tuturor le voi răspunde cu drag. Am un mit pentru limba română şi ţin mult să văd că românii o folosesc corect. Mai mult, dacă sunt mame ai căror copii au nedumeriri la şcoală, la limba română, pot posta problemele aici. Intrând aici, zilnic veţi pleca mai... români.”

Eugenia Crainic, Jeni cum îi spun apropiaţii, spune că membrii grupului sunt conştienţi inclusiv de următoarele: „aici postările sunt corectate; aici nu au voie supărăcioşii şi aici se scrie cu diacritice”

„Faptul că grupul ia proporţii zilnic este o dovadă că lumea doreşte să scrie corect. Este interesată să-şi vorbească limba corect. Le răspund cu drag la întrebări tuturor, indiferent cât de banale pot părea unele”, spune Eugenia.

„Lecţii” postate pe grup de-a lungul timpului:

Ía este, conform dicţionarului explicativ al limbii române, bluza femeiască, caracteristică portului naţional românesc, confecţionată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic şi împodobită la gât, la piept şi la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc.
Dar cine nu ştie ce este aceea o íe! (Cu accentual pe „i”, după cum bine aţi observat!)
Probleme ridică doar scrierea cuvântului, în sine.

Forma articulată: ía. Ex.: „Ía este frumoasă.” NU (aşa cum văd pe net mai des decât permite legea) iia este frumoasă. NU cu doi „i”, ci cu unul singur. Chiar dacă auzim doi.
Forma de Genitiv-Dativ art. este „ íei”. Ex.: „Mi-e largă mâneca iei.”
Forma de plural: „íi”. Ex.: „Iile sunt expuse în vitrină.”
Pluralul articulate: „ íile”. Ex.: „Iile bunicii îmi vin bine.”

Altă lecţie:

Atunci când subiectul este exprimat printr-un substantiv colectiv (mulţime, majoritate, serie, cârd, ceată, grupă, grup, clasă, stol, echipă, formaţie etc.) şi este urmat de un determinant la plural  (de oameni/ oamenilor, de elevi/ elevilor, de greşeli/ greşelilor, de case/ caselor etc.),  predicatul se pune la plural, adică acordul se face cu atributul, nu cu subiectul gramatical. Acesta se numeşte acord după înţeles.

Exemplu:

Majoritatea dinozaurilor se HRĂNEAU...

Atunci însă când subiectul este exprimat numai printr-un substantiv colectiv, fără determinant, acordul se face conform regulii generale, care este: predicatul se acordă în număr şi persoană cu subiectul, iar în cazul predicatului nominal, numele predicativ se acordă, suplimentar, în gen şi caz cu subiectul.

Exemplu:

Majoritatea se hrănea…

Vă mai recomandăm: FOTO Şi tu suferi de limbajul „feisbuc”? O arădeancă te învaţă online cum să vorbeşti corect româneşte

Test de gramatică cu 15 întrebări. Cât de bine cunoşti regulile limbii române