Relaţia dintre masonerie şi religie, explicată de un profesor arădean: „În cadrul ţinutelor nu sunt permise discuţii religioase“

Relaţia dintre masonerie şi religie, explicată de un profesor arădean: „În cadrul ţinutelor nu sunt permise discuţii religioase“

Istoricul arădean Antoniu Martin Foto arhivă

Un tânăr profesor de istorie din Arad clarifică relaţia dintre masonerie şi religie, deoarece, spune el, multă lume este tentată să le asocieze pe cele două.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoricul Antoniu Martin este autorul volumului „Masoneria explicată profanilor”, apărută în 2015, la editura Mirador din Arad. În cartea respectivă un capitol este dedicat relaţiei dintre masonerie şi religie.

„În general, s-a încetăţenit în lumea profană concepţia conform căreia masoneria ar fi o religie, un sistem religios sau un cult. De aici până la a fi catalogată drept o «sectă» n-a fost decât un pas. Parcurgând rândurile ritualului de iniţiere masonică, oricine poate înţelege că aceste interpretări nu au nimic în comun cu realitatea. Se impun aşadar câteva clarificări. Se ştie că orice religie oferă adepţilor săi un adevăr «absolut», o cale spre mântuire, care sunt cuantificate într-un sistem dogmatic. Ori, masoneria nu-şi arogă un asemenea deziderat, ci dimpotrivă aceasta lasă fiecărui membru libertatea de a-şi căuta propriul adevăr, propria cale spre mântuire”, spune Antoniu Martin.

Istoricul arădean mai afirmă în cartea sa că, nefiind un sistem de credinţă instituţionalizat, cum sunt toate religiile, masoneria îşi încurajează membrii să fie persoane pioase şi practicante în religia de care aparţin.

„Majoritatea obedienţelor masonice din lume condiţionează chiar intrarea în masonerie de credinţa într-o divinitate – fiecare persoană având libertate absolută în acest sens -, precum şi de speranţa în nemurirea sufletului. Trebuie spus, în acest context, că există şi obedienţe adogmatice, care nu pretind masonilor să fie persoane credincioase. În cadrul ţinutelor – şedinţelor – unei loji masonice nu sunt permise discuţii religioase, în sensul de apologie a vreunei religii sau confesiuni. Se ştie cât este de sensibilă pentru o persoană credincioasă chestiunea religiei, iar atmosfera fraternă nu trebuie tulburată de polemici pe astfel de subiecte. Din perspectiva masoneriei, chestiunea religioasă reprezintă strict o problemă privată, intimă a fiecărui «frate». Aceasta nu înseamnă că în loji nu sunt abordate teme cu caracter religios sau nu se dezbat subiecte de spiritualitate”, mai adaugă istoricul a rădean.

Mai mult de atât, el susţine că masoneria îşi îndeamnă membrii să fie toleranţi cu toate religiile. În lojile unde pe lângă creştini există evrei sau musulmani, pe altar sunt prezente şi cărţile sacre ale religiei acestora: Tora şi Coranul vor sta lângă Biblie.

„Poate că pentru mulţi profani sintagma «Mare Arhitect al Universului» este menită să contrarieze, putându-se sugera, în primă instanţă, că pentru masoni aceasta reprezintă divinitatea. Este important să se înţeleagă că acest concept, această formulare încearcă să surprindă divinitatea în manieră non-religioasă, fapt ce le garantează «fraţilor» posibilitatea de a se concentra  asupra propriei lor divinităţi. Am spus că masoneria nu poate fi asociată nici cu un cult religios. Un cult presupune, printre altele, un sistem de adulare şi ritualuri religioase, venerare şi entuziasm faţă de cineva sau ceva. Cum s-a putut vedea, nu este cazul masoneriei. Dimpotrivă, în lojile masonice sunt încurajate gândirea liberă şi perspectivele raţionale asupra lumii. Nici un mason nu se erijează în lider spiritual sau «guru» de orice tip. Nu există un conducător suprem al masoneriei, mai mult, toţi «fraţii» vor putea prin rotaţie să deţină funcţii de conducere în loji sau obedienţe, funcţii care au exclusiv un caracter simbolic”, menţionează Antoniu Martin.

Nici instrumentele din recuzita masoneriei nu fac obiectul vreunei venerări, acestea având un rol strict educaţional, pedagogic, se mai arată în carte. Totodată, istoricul arădean spune că se poate aprecia că dezideratul masoneriei este acela de a forma oameni liberi sau, altfel spus, iniţiaţi. Condiţia de iniţiat, în formulă masonică, presupune o persoană care prin studiul îndelungat al unor simboluri şi mituri şi-a format o perspectivă critică asupra lucrurilor din jurul ei.

„Un mason nu va înceta niciodată să pună întrebări, să caute răspunsuri, să cerceteze lumea vizibilă şi universul spiritual, conştient fiind că odată cu momentul iniţierii i s-a deschis o poartă spre un drum care nu se va sfârşi niciodată”, incheie Antoniu Martin. 

Vă mai recomandăm: 

Tainele masoneriei în România. Masoni celebri care au schimbat istoria: Mihail Kogălniceanu a făcut reforma agrară, Ion Nistor a susţinut unirea cu Bucovina

Masoneria, de la Cuza la Iliescu - „Sunt prea mulţi securişti la cârma ţării”. Motivul pentru care Regele Carol al II-lea nu a fost mason, iar „Mihai I, nici atât”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările