Praznicul de pită nouă, un ritual primordial al vechilor daci din Arad

În luna august, în judeţul Arad se sărbătoreşte pâinea făcută din grâul recoltat în anul respectiv. În acest sfârşit de săptămână începe ritualul coacerii pâinii, prima oară în Dumbrava Beliului şi mai apoi la Pecica.

Praznicul de pită nouă transformă recoltatul grâului într-un adevărat festival, iar coacerea pâinii într-un ritual primordial în care sunt angrenaţi toţi membri comunităţii. În acest sfârşit de săptămână, lumea bună se adună în Dumbrava Beliului, locul unde, de secole, după recoltă, oamenii transformau sărbătoarea pâinii într-un adevărat festin.
„Praznicul s-a ţinut la Beliu din vremuri străvechi, în cea mai apropriată duminică de sărbătoarea Sfânta Marie Mare şi a persistat până în anul 1913, când, din cauza faptului că în Primul Război Mondial au pierit cinci generaţii de feciori, sărbătoarea a fost întreruptă, nemaiavând cine să ducă tradiţia noastră mai departe. După 61 de ani de întrerupere, în 1974, prin munca regretatului profesor Emil Crăciun Lăzureanu, această sărbătoare a reînviat”, a explicat Codruţ Banci, unul dintre localnicii care a prins primul praznic din `74 . 

Obicei încă viu

La fel ca acum sute de veacuri, sărbătoarea pâinii noi debutează cu mare fast, iar feciorii intră călare în dumbravă pentru da startul ritualului. „Îmi aduc aminte de vremea când eram copil şi aşteptam praznicul. Mama, alături de bunică, pregătea pâinea după reţetele lăsate de cei care au fost înaintea noastră”, a spus Liliana Chereleş, o localnică din zona Beliului care încearcă să păstreze vie o tradiţie care a suferit schimbări. Deşi ritualul coacerii pâinii ar putea părea rudimentar, gustul este dat tocmai de cuptoarele rămase în câteva case din Beliu, încă de acum o sută de ani. Iar ca întreg ritualul să se încheie ca la carte, odată cu ieşirea pitei din cuptor, duhovnicul de suflet al oamenilor sfinţeşte pâinea care vină să ţină de foame comunităţii întregi, chiar în dumbravă. Un alt praznic al pâinii noi se ţine la Pecica, acolo unde faima „pitei boanfe“ rumenite în cuptoare de cărămidă s-a dus peste hotare. Ungurii şi nemţii vin atraşi de gustul deosebit al pâinii ce-şi păstrează zece zile prospeţimea. Cea mai bună pâine românească pe vatră se face la Pecica, iar în fiecare august, puţinii brutari care mai păstrează secretul reţetei o preaslăvesc în timpul praznicului. Să încerci să afli reţeta pecicanilor e ca şi cum te-ai lupta cu morile de vânt, pentru că nu împărtăşesc reţeta cu cei „care nu-s de-ai lor”.

„Secretul pitei, pe lângă cantităţile de apă, drojdie, sare şi făină bine drămuite, este şi cel al cuptoarelor din cărămidă făcută de ţigani, arse la foc de lemne, de ştiuleţi de porumb ori de resturi vegetale.Pâinea noastră este coaptă direct pe vatră şi nu în cuptoare electrice. Durează câteva ore până ce se încinge cărămida şi, după ce se stinge focul, pita este aşezată direct pe vatra fierbinte şi lăsată să se rumenească”, a spus Valeriu Ţigu, unul dintre puţinii pecicani care mai ştie secretele „pâinii boanfe“. Acum, pita de Pecica, făcută din grâul ce se recoltează doar din holdele din apropierea localităţii, candidează la titlul de produs tradiţional românesc, protejat în Uniunea Europeană.

Pâinea lui Ceauşescu

Renumita pâine de Pecica ajungea, până în 1989, zilnic, şi pe masa familiei Ceauşescu. Pentru că era impresionat de gustul pitei, pe care a considerat-o ca fiind cea mai bună pâine românească, zilnic, o echipă a fostei Securităţi prelua în fiecare dimineaţă de la brutărie zece pâini, fiind transportată în Capitală cu avionul.

Codrenii dau tonul călare în dumbravă

De la intrare în dumbravă, feciorii sunt în capul alaiului, înţesaţi în cele mai bune straie pe care le scot din dulap la sărbători. Cei mai buni armăsari sunt aranjaţi şi ornaţi cu zurgălăi şi panglici, iar singurele mijloace de transport pentru participanţi sunt căruţele, acoperite cu covoare ţesute la război.