PORTRET: Cristian Avram, elev la muzică vrea să fie fagotist la Filarmonica din Viena

Tânărul elev la muzică spune că s-a trezit cu acest instrument din întâmplare, dar în timp s-a ataşat de el. Visează să cânte în toate orchestrele lumii.Tânărul arădean spune că a fost întâmplător repartizat la fagot, dar recunoaşte că între timp s-a împrietenit cu acest instrument.

Profil:

Născut. 14 martie 1992, Arad
Experienţă. Cântă la fagot din clasa a VII-a
Studii. Este elev la Liceul de Artă Sabin Drăgoi

 „M-am înscris aici la şcoală şi, la sugestia profesorului Gavril Lazoc, la acest instrument am fost repartizat”, povesteşte râzând tânărul alegerea instrumentului care ulterior i-a devenit prieten.

Multă muncă şi vise

Voia neapărat să facă muzică, aşa că la momentul respectiv crede că orice instrument ar fi fost o alegere bună. „Oricum, şi eu mă gândeam în acel moment la trompetă sau clarinet, aşa că nu a fost o mare problemă”, mai spune Cristian Avram.

Secundar, studiază pianul şi susţine că vrea să îşi continue studiile tot în acest domeniu. „Vreau să dau admitere la Cluj la conservator şi să mă specializez la fagot,  dar mă întreb totuşi şi ce voi face după ce voi termina”, îşi expune temerile tânărul muzician.

Pasiunea pentru acest insrument îl costă pe tânărul artist multe ore de muncă. „Studiez şi repet între trei şi cinci ore pe zi. Înainte de vreun concurs sau spectacol, munca e clar mult mai multă. Trebuie mult exerciţiu ca să obţii performanţă”, explică acesta.

Unul dintre cele mai complicate lucruri crede că este cântatul din suflet. „Cel mai greu e să interpretezi, să cânţi, în aşa fel încât să reuşeşti să transmiţi ceva publicului, celor din faţa ta. Să îi emoţionezi într-un fel. E simplu să cânţi corect, e important, dar nu suficient”, crede Cristian Avram.
Îşi doreşte ca măcar pentru o perioadă de timp să ajungă să cânte la Filarmonica din Viena, dar crede că cel mai mult i-ar plăcea să aibă colaborări cu mai multe orchestre şi instituţii din întreaga lume. Una dintre cele mai mari bucurii şi reuşite ale sale este colaborarea cu Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, în piesa „O noapte furtunoasă”, montată de regizorul Sorin Militaru.

„A fost  o experienţă nouă munca la această piesă. Pot spune că este asemănător cu muzica, cu un concert, ceea ce se întâmplă pe scena teatrului, dar emoţiile au fost mari. Adaptarea şi munca de pe scenă a fost foarte bună şi deschiderea şi sprijinul lor şi al regizorului au fost foate importante”, mai povesteşte tânărul artist.

Pe lângă această reuşită, talentul şi munca sa au mai fost răsplătite, în această primăvară, şi cu obţinerea premiului I la Olimpiada Naţională de profil de la Bistriţa Năsăud. „În fiecare an am participat la olimpiada naţională, dar este pentru prima dată când reuşesc să iau premiul I”, mărturiseşte fericit Cristian Avram.

Întrebări şi răspunsuri

Care sunt autorii tăi preferaţi?
Îmi plac foarte mulţi compozitori şi e greu să fac o selecţie sau un top. Totuşi, i-aş numi aici pe Carl Maria von Weber, Antonin Dvorak, bineînţeles Mozart sau Giuseppe Verdi, dar cu rezerva că mai sunt mulţi alţii.
Care sunt lucrările tale favorite?
Aida de Verdi, îmi mai place mult Simfonia a IX-a de Dvorak,  Tannhäuser a lui Wagner sau Uvertura 1812 a lui Ceaikovski.
Ce muzică contemporană crezi că se pretează la interpretări simfonice?
Cred că muzica de film se potriveşte cel mai bine unor astfel de interpretări şi chiar sunt proiecte interesante pe aceste teme.

Ce-i place
„Îmi place să îmi îmbunătăţesc cunoştinţele în mod continuu. Să adun, să culeg  informaţii bune”, mărturiseşte Cristian Avram, care se declară un spirit iscoditor din acest punct de vedere.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac oamenii beţivi”, spune fără să ezite tânărul artist arădean, Cristian Avram. „În rest, sunt puţine alte lucruri care mă deranjează sau mă irită”, mai completează acesta.