Pariul prin care un medic din Arad a reuşit să-şi atragă copilul să înveţe matematică, un obiect pe care nu-l iubea deloc: „Aşa fain zburau pletele!”
0Un doctor stomatolog din Arad, care este şi artist plastic, a pierdut un pariu cu fiul său şi s-a tuns zero. Pariul a plecat de la matematică, iar medicul spune că a fost unul foarte distractiv, reuşit, totuşi, în acest fel, să-şi atragă copilul spre un obiect pe care nu îl îndrăgea.
Mai mult de atât, medicul stomatolog, Dan Merişca, de 42 de ani, spune că are o relaţie deosebită cu copiii lui şi că nu regret nimic din ceea ce face pentru ei, deoarece doar pe ei îi mai are.
„Într-o zi, fiul meu (13 ani) îmi zice că simte el aşa o pasiune pentru matematică. Eu, imediat, l-am verificat să mă conving că nu are febră. Tot imediat, fără să mai aştept, am şi pus pariul cu el, dacă el o ia în serios cu matemateca, eu mă tund zero şi postez poza pe Facebook. Aşa am reuşit să-i stârnesc interesul pentru matematică, nefiind pasionat de asta. A început să caute şi culegeri de matematică. E clar ce-a urmat: m-am tuns zero. Aşa fain zburau pletele. Pentru că îmi respect fiul, a trebuit să mă acomodez cu noul look şi să mă ţin de pariu. Era foarte interesant cum mă zgâriam pe degete când încercam să-mi fac freza. Fiul meu a rămas fără cuvinte când m-a văzut. I-am zis: «Acum, mingea-i în terenul tău, trebuie să te ţii de matematecă». Foarte interesant răspunsul lui: «Tată, uneori, oamenii se mai răzgândesc!». I-am răspuns direct:«Te fac să semeni şi mai mult cu mine! Maşina de tuns o ţin în dulap»! Şi uite aşa am ajuns în prag de Sărbători să mă usuc pe cap cu serveţelul! Aşa că atenţie pe ce pariaţi”, mărturiseşte Dan Merişca. Stomatologul a reuşit, totuşi, în urma pariului să-şi atragă copilul spre un obiect pe care nu-l iubea deloc, luând meditaţii pentru a se descurca la şcoală.
Dan înainte să se tundă
Când vine vorba de meserie, Dan Merişca, spune că între cele două etichete: medic sau pictor o preferă pe cea de pictor, deoarece e un nume de artă şi că păstreză respectul pentru colegii medici.
„Când am ajuns în anii 90 la Roma mi s-a spus că instituţia îţi oferă informaţia, talentul îl ai sau nu-l ai. Deşi, pictez de când mă ştiu, în Italia am înţeles că arta e o formă de existenţă, de exprimare, nu doar un talent. Între anii 94-98 am studiat pictura cu un maestru în Carravaggio la Roma, unde a trebuit să las în urmă ce ştiam şi să învăţ pictura aşa cum se face şi anume să-ţi expui sufletul pe pânză, să converteşti materia în emoţii. Arta mea este una figurativă –şcoala italiană de pictură. Din 1998 am revenit în ţară pentru un timp scurt, iar după aproximativ doi ani m-am întors în Italia pentru încă doi ani, unde mi s-a născut şi primul copil Beniamin. Când i-am văzut ochii (acolo tatăl trebuie să asiste la naştere) tot ce ştiam tehnic despre lunimă s-a schimbat brusc. Practic arta mea a simţit cea mai drastică schimbare. La câţiva ani după ce s-a născut şi fetiţa mea Sara care din nou mi-a modificat tehnica de exprimare devenind mai diafan”, afirmă Dan.
Au urmat apoi ani grei pentru medicul-pictor. La fiecare necaz sau supărare acesta îşi exprimă durerea prin pictură.
„În anul 2007 când mi-am pierdut mama am început să pictez sute şi sute de tablouri florale. Am fost întrebat cum de aşa multe flori. Am răspuns: «Sunt florile pe care nu i le-am oferit mamei mele». Au urmat ani de travaliu artistic în care am continuat teme grele precum soarele de la miezul nopţii pentru care am lucrat 11 ani şi 2 luni sau ultima frunză, expoziţie protest prin care-mi exprimam nemulţumirea faţă de cei ce distrug mediul. Altă expoziţie interesantă a fost în spiritul artei româneşti-unde am căutat să induc o continuitate a artei marilor pictori români; Grigorescu Toniţa, Luchian. Ce-ar mai fi pictat aceştia dacă ar mai fi trăit şi alte teme”, mai mărturiseşte Merişca.
O altă încercare grea l-a făcut din nou pe pictorul arădean să îşi exprime durerea. „Anul trecut de ziua mea l-am pierdut şi pe tata, a urmat o perioadă extrem de grea nu mai vorbeam săptămâni cu nimeni. Din acel moment am renunţat complet la alcool. Am pictat teme difuze, deoarece mi-am pierdut pentru un timp busola. Şi cum un necaz nu vine singur niciodată în toamna aceluiaşi an soţia a decis să mă părăsească. De atunci pictez doar solitudine şi asta până când o să-mi vindec sufletul”, mai spune Dan.
Despre fiul lui Beni, cum îl alintă, Dan are doar cuvinte de laudă. Spune că a simţit de mic culoarea şi că pictează dinainte să vorbească.
Tabloul pictat în tendem
„Când avea opt ani eram în spital cu el bolnav şi cum stăteam cu zilele acolo ne-am plictisit de desene animate. Aşa că am decis să facem altceva şi anume să pictăm. El cu fluturaşul la mână, eu lângă el. Am pictat fiecare tabloul lui. Am mai încercat să mai pictăm şi alte lucări. Da acest tablou e cel mai frumos pictat de fiul meu. El este elev la Liceul de Artă „Sabin Dragoi”, la arte plastice. Cea pictat atunci e mult mai sensibil decat ce pictează acum. E foarte simplu de explicat, întotdeauna în durere te exprimi cel mai profund. E un adolescent sensibil, la şcoală are preferinţele lui. Doar anumite materii îl interesează. Niciodată nu am pus presiune pe el şi n-o voi face. Între mine şi copiii mei e o relaţie foarte relaxată. Practic doar pe ei îi mai am. Ei îmi sunt tot: fraţi, copii, prieteni. Sunt parte din mine, din sufletul meu. Tot ce am mai bun investesc în copii”, încheie Dan.
Ca orice artist s-a dovedit că şi Dan este un neînţeles. El crede că un preţ e plătit uneori poate nedrept, dar nu are ce face trebuie să-şi parcurgă drumul. Când nu este la cabinet pentru a trata pacienţii, Dan se exprimă prin pictură. Momentan doar prin solitudine (singurătate).
Vă mai recomandăm: „Otrava“ care ne distruge dinţii. Explicaţiile dentiştilor: „E ca şi cum am muşca din piatră“
Se încarcă comentariile...
