Muzicantul din Pecica: de 70 de ani cântă la exotica vioară cu goarnă: „Am avut prima pereche de pantofi abia la 14 ani“

Muzicantul din Pecica: de 70 de ani cântă la exotica vioară cu goarnă: „Am avut prima pereche de pantofi abia la 14 ani“

Augustin Cionca

Augustin Cionca, din oraşul arădean Pecica, are 79 de ani şi şi-a dedicat aproape întreaga viaţă viorii: fie ea clasică sau cu goarnă. Şi în ziua de astăzi participă la toate evenimentele la care este invitat.

Ştiri pe aceeaşi temă

„De mic am început să iau ore la vioară de la Gheorghe Rada din Coşdeni (n.r. – din judeţul Bihor). Eu eram din Săucani, un sat situat la 11 kilometri distanţă. Străbăteam de două ori pe săptămână, pe jos, acest drum pentru a învăţa să cânt. Nu aveam nici pantofi atunci. Doar opinci aveam, dar nu le purtam, le ţineam de bune. De multe ori parcurgeam desculţ acel drum. Era vară şi eram tânăr. Prima pereche de pantofi am avut-o la 14 ani. Erau numărul 41“, îşi începe povestea Augustin Cionca (79 de ani), muzicant de-o viaţă, care acum locuieşte în Pecica, judeţul Arad.  

Despre locul natal, Augustin Cionca spune că era un sat micuţ şi că nimeni nu avea venituri, nu erau angajaţi, trăiau cum se gospodăreau. El a prins, însă, de mic drag de muzică. Îşi aduce aminte că primele doine şi romanţe le-a auzit din gura mamei şi a tatălui.

„Ciobănaş cu trei sute de oi“ este una dintre piesele pe care le asculta fredonate seara, la lumina lămpii. 

Părinţii lui cântau des împreună prin casă. Apoi a avut noroc că o mătuşă de-ale lui s-a căsătorit cu un muzicant. 

„ÎN LOC DE CORZI, ERAU CEVA CABLURI, SÂRME“

„Unchiul meu cânta la vioară. Şi acum mi-o aduc aminte. Era una neagră. Mie îmi plăcea mult cum suna. Aveam, cred, vreo 4 sau 5 ani. A fost primul meu contact cu o vioară. Văzând părinţii că îmi place mult vioara, au făcut tot posibilul să am una. Prima mea vioară a fost făcută dintr-o doagă, scotea şi ea ceva sunete. Apoi, un tâmplar mi-a făcut una dintr-un lemn de cireş. În loc de corzi, erau ceva cabluri, sârme ce erau pentru telefoane, folosite în comunicaţii. Când a văzut tata că este treabă serioasă, deşi nu aveam nu ştiu ce venituri, mi-a cumpărat o vioară de la Arad. Pe atunci aveam în jur de 10 ani. Vioara a costat 280 de lei. 

Când aveam 13 ani, Gheorghe Rada mi-a făcut o vioară cu goarnă. Era foarte bună şi suna excelent. Din păcate, pe la vârsta de 21 de ani, cu graba să nu pierd trenul, ea fiind pusă într-un bagaj, 
am uitat-o în gară. Mi-am pierdut vioara. Mecanicii de tren şi impiegaţii mi-au spus că mi-o aduc ei, dar, din păcate, nu am mai găsit-o. Mi-au spus că au dat-o unei femei care a afirmat că mă cunoaşte dar n-a mai ajuns la mine. Era o vioară cu goarnă foarte bună. După jumătate de an, am reuşit să obţin altă vioară făcută de un maestru tâmplar. Avea o diafragmă bunişoară“, povesteşte muzicantul. 

ZOOTEHNIST, ŞOFER, DAR MAI MULT VIOLONIST

La un moment dat, a venit vremea să plece din Bacău şi să se stabilească în judeţul Arad, la Pecica, unde s-a căsatorit şi a făcut patru copii (doi băieţi şi două fete), iar acum are şi nepoţi. Fetele, care sunt stabilite în Belgia, îi cumpără şi astăzi corzi pentru vioară. 

„Eram tânăr când am ajuns la Arad. Nu aveam calificare, deoarece făcusem doar  patru clase. Aveam patru copii şi trebuiau întreţinuţi. Am lucrat la colectiv, în zootehnie, apoi am urmat o şcoală veterinară, una la CFR, dar şi o şcoală de şoferi, unde am obţinut toate categoriile. Am lucrat ca şofer zeci de ani, dar nu am renunţat niciodată la cântat. Am şi în momentul de faţă două viori, una simplă şi una cu goarnă. Cânt în fiecare zi de două, trei ori. Merg şi la repetiţii. Cânt în general muzică populară, dar pot cam orice. Înainte de Revoluţie, mergeam la multe nunţi, petreceri, dar apoi s-au mai rărit. Oamenii au vrut formaţii mari“, mai spune Augustin Cionca. 

Şi în ziua de astăzi, Augustin Cionca este solicitat să meargă cu vioara la Palatul Copiilor când este câte un concurs, dar şi la multe petreceri. Le cântă mult şi nepoţilor. Are o nepoată care, spune el, are ureche muzicală şi crede că îi va călca pe urme.  

„Cânt de când mă ştiu. Ştiu şi la acordeon, clarinet şi fluier, dar nu aşa bine ca la vioară. De o viaţă cânt după ureche, nu după note. Dacă aud o melodie, încerc să o interpretez. Nu am făcut niciodată o şcoală de muzică. Intenţionez să scot şi un CD cu piesele pe care le cânt la vioară“, îşi spune planurile Augustin Cionca.  

Pentru că îi plăcea foarte mult să cânte la vioară simplă, dar şi cu goarnă, muzicantul a cântat 40 de ani în ansamblul Păstrătorii Tradiţiei Pecica. A participat la festivaluri naţionale şi internaţionale şi a câştigat zeci de premii în Franţa, Belgia, Serbia şi Ungaria. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările