Au rămas şomeri după ce au lucrat ani de zile la fabrica unde s-a făcut parchetul de la Casa Poporului

Muncitorii de la fabrica de lemn care a aprovizionat Casa Poporului au fost nevoiţi să se apuce de agricultură. Fabrica de Cherestea din localitatea Bocsig, cea mai mare de acest profil din zona de vest, a lăsat în urmă şomeri.

Şomerii fostei glorii a comunismului s-au apucat de agricultură. Când spunem fosta glorie ne referim la Fabrica de Cherestea din comuna arădeană Bocsig, care a funcţionat peste 100 de ani, începând cu 1900 şi până în 2010, când a apărut un conflict de muncă. Fabrica a dat de lucru la peste 1000 de persoane din comună şi satele învecinate.

Oamenii, care acum sunt şomeri, îşi amintesc de vremurile în care se aflau în fruntea ţării. Ceea ce ei produceau se distribuia în multe zone ale lumii. Se muncea din greu, dar oamenii aveau din ce trăi şi mai ales erau mândri de ceea ce realizau. Mulţi îşi amintesc de vemurile în care lucrau de zor la parchetul produs pentru Casa Poporului. „Pentru noi era o mândrie, ştiam că trebuie să facem parchet de calitate”, spune Margareta Birta, localnică.

Bătrânii comunei, dar şi cei tineri care au apucat să lucreze la prelucrarea lemnului după anii ’90, spun că  fabrica era o sursă de venit şi pentru cei din localităţiile învecinate. „Localnicii au fost foarte supăraţi când fabrica şi-a închis porţile. Totul s-a întâmplat treptat”, spune Ioan Cilan, cantorul bisericii ortodoxe din localitate. Oamenii spun că Revoluţia a făcut ca, încet, încet, activitatea fabricii să fie diminuată, iar numărul angajaţilor să fie redus şi apoi să se treacă la privatizarea companiei.

Fosta fabrică de cherestea din Bocsig şi-a deschis porţile sub denumirea de Eurogrand SRL Timiş pe data de 1 noiembrie 2002 având ca proprietar pe Ionelia Stancu, avocat în Timişoara. În anul 2010, la fabrică a avut loc un conflict de muncă, deoarece patronii nu îşi mai plăteau angajaţii. De atunci, oamenii rămaşi fără un loc de muncă au trebuit să se reorienteze. De exemplu, Nicolae Sucan, care a lucrat zeci de ani în fabrică, s-a apucat de cultivat pământul. „După ani de zile în care mă trezeam dimineaţa să merg la fabrică, am ajuns să fac agricultură. Noroc că îmi place foarte mult”, a spus Nicolae Sucan.