Aradul, judeţul al cărui nume provine de la Cavalerul Orod

Aradul, judeţul al cărui nume provine de la Cavalerul
Orod

Arad -vedere generală FOTO Facebook Aradul de Altădată

Judeţul Aradul are o istorie  bogată. Putem vorbi despre prima partidă de fotbal oficiată între două ţări, dar şi despre prima şcoală românească.

Trebuie menţionat, însă că prima atestare documentară a Aradului, un judeţ al cărui nume vine de la Cavalerul Orod, al Regelui Ungariei Sfântul Stehan, a fost în secolul XI, în jurul anului 1080. Iniţial, a avut numele cavalerului Orod, după care a primit o uşoară modificare, ajungând “Arad”, la fel şi zona din jurul acestuia. Arad, a cărui menţiune este inclusă şi în „Cronica pictată de la Viena”, din 1331, a fost distrus în 1514, în timpul revoltei lui Gheorghe Doja.

Aradul a continuat să resimtă influenţele istoriei, prin ocupare de către turci, în 1551. Mihai Viteazu a reuşit eliberarea acestuia în 1599, cu un an înainte de Marea Unire a Tărilor Române. Turcii, insistenţi, au reocupat Aradul 19 ani mai târziu şi s-au menţinut în regiune până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Abia în 1699, în urma tratatului de la Karlovac, un oraş care acum se află în Croaţia, Aradul a ajuns, din nou, la unguri.

Cetatea a fost apoi rezidită şi întărită, iar după 150 de ani a fost înlocuită cu o structură nouă, din porunca Împărătesei austriace Maria Tereza. În ajunul Unirii Transilvaniei cu România, în decembrie 1918, organizaţia care organiza Marea Adunare Naţională, Consiliul Naţional Român Central, s-a mutat la Arad.

Membrii acesteia, dintre care Iulia Maniu şi Vasile Goldiş, s-au întâlnit cu delegaţia maghiară, în noiembrie, pentru a cere separarea Transilvaniei de Ungarie şi reîntoarcerea acesteia între graniţele româneşti.

După unire, activitatea economică tot mai dinamică i-a oferit Aradului locul al patrulea în topul judeţelor cu cele mai multe companii. A intrat în istoria Revoluţiei din 1989 ca cel de-al doilea judeţ din ţară, după Timiş, unde au avut loc manifestaţii puternice împotriva regimului comunist.

În 1812, tot în Arad, a fost inaugurată şi prima şcoală românească de învăţători, iar în 1840 s-a înfiinţat şi prima bancă de economii şi credit din ţară.

În august 1899, arădenii s-au adunat pe marginea unui teren amenajat şi au urmărit, timp de 90 de minute, prima partidă de fotbal oficială din ţară, între două echipe locale lângă Uzinele de Vagoane din Arad. Meciul, care s-a desfăşurat în perioada tulbure în istoria ţării, când Transilvania se afla încă sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar, s-a încheiat 0-0. (Sursă: Internet).

Casa cu lacăt

Una dintre legendele locale este Casa cu Lacăt. Realizată în 1815, casa de pe strada Tribunul Dobra nr. 7 este una dintre clădirile care au aparţinut breselor locale.

„La unul dintre colţuri, există o nişă care are în interior un trunchi de copac, în jurul căruia se află o bară metalică, închisă cu un lacăt. Legenda spune că cel care poate deschide lacătul va deveni proprietarul casei, însă lacătul nu este unul real, ci doar o replică fidelă a unui model clasic. Nici trunchiul de lemn nu este unul oarecare, fiind opera sculptorului Moritz Heim, din Timişoara, lucrarea purtând numele de «Butucul de fier». Învelit în tablă, micul monument aduce aminte de breslele Aradului. Prima dintre acestea a fost cea a cojocarilor, înfiinţată în 1702. Ulterior, în zonă s-au creat, până în secolul XIX, alte 32 de bresle. Dezvoltarea continuă a oraşului i-a asigurat, începutul secolului XX, statutul de centru industrial şi economic de prim rang, cu 25 de fabrici şi 7 instituţii de credit şi economii”, spune istoricul Vasile Cotor.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: