FOTO VIDEO Vacanţă în România. Comorile judeţului Arad: Mănăstirile Maria Radna şi Hodoş - Bodrog, locuri atinse de Duhul Sfânt
0
Aradul se numără printre judeţele din ţară în care există un număr mare de mănăstiri la care merg an de an mii de pelerini. Este vorba mai ales despre mănăstirile Maria Radna, Hodoş - Bodrog, Bezdin, Gai şi Feredeu. Vă prezentăm un nou reportaj din cadrul celei mai frumoase campanii „Adevărul” - „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.
Mănăstirea Hodoş - Bodrog merită vizitată deoarece are o veche tradiţie monahală. Ea este situată la numai 15 kilometri de Arad, pe cursul inferior al Mureşului. Prima atestare documentară a mănăstirii apare într-o diplomă emisa de Regele Bela al III-lea, de la 1177, prin care se atestă proprietăţile monahale şi vecinii acesteia. Se spune ca vechimea mănăstirii ar fi însă mult mai mare, pentru ca aici ar fi sălăşuit, pe vremea ducelui Ahtum, la începutul secolului al XI-lea, călugări greci de rit răsăritean. O legendă spune că mănăstirea Hodoş Bodrog a luat fiinţă în urma descoperirii unei icoane a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Tradiţia ne istoriseşte cum un taur din turma unui păstor a scos cu coarnele, dintr-o movilă de pământ, Icoana „făcătoare de minuni” a Maicii Domnului.
Pe acel loc credincioşii au construit o bisericuţă unde s-a păstrat icoana, acesta fiind doar începutul mănăstirii. Mănăstirea Bodrog este cea mai veche vatră spirituală a ortodoxiei româneşti din partea de vest a ţării care a fost peste veacuri loc de regăsire duhovnicească unde şi-au început slujirea mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române între care amintim: vrednicul de pomenire mitropolit Antonie Plămădeală, mitropolitul Nicolae Corneanu, arhiepiscopul Timotei Seviciu şi altii.
În ceea ce priveşte cazarea, credincioşii trebuie să ştie că mănăstirea nu are decât câteva camere pentru cei care au nevoi sufleteşti. În schimb, în zonă mai există o pensiune unde se poate sta, dar fiindcă se află la câţiva kilometri de Arad, cazarea nu este o problemă. La hoteluri şi pensiuni se găseşte cazare începând de la 50 de lei pe noapte. La fel,* cei care doresc găsesc diverse restaurante unde meniul pentru masa de prânz porneşte de la 10 lei.
Mănăstirea Feredeu
Lăcaşul de cult este situat în Podgoria Aradului, lângă Şiria. Mănăstirea Feredeu atrage pelerinii prin renumele izvorului tămăduitor. La doar câţiva kilometri de Şiria, în plină Podgorie a Aradului, maşinile se opresc, ies din drumul judeţean şi intră printre vii. De aici începe urcuşul spre Feredeu.
Schitul se află într-o pădure deasă, lângă pârâul Feredeu, cunoscut a avea o apă vindecătoare, căutată de pelerini tot timpul anului. Dovezile aşezământului monahal sunt destul de greu de găsit, însă legenda spune că a existat un paraclis cu schit de lângă apa făcătoare de minuni şi dătătoare de sănătate. Unele izvoare istorice datează schitul la 1787, însă tradiţia locală vorbeşte de el încă de pe vremea turcilor. Istoricul maghiar Fabian Gabor menţionează că la „Feredeu era o apă vindecătoare“, iar alţi istorici ai vremii vorbesc despre „popa Pătru Gaja“, care ar fi oficiat slujbe la Feredeu. În 1870, un german a ridicat o cruce din banii săi drept mulţumire pentru faptul că fiica sa şi-a recăpătat vederea după ce şi-a spălat ochii cu apă din izvorul de la Feredeu. În însemnările sale, preotul Nicolae Bâru povesteşte cum, proaspăt hirotonit, a venit în anul 1920 în prima sa excursie în această calitate la izvor, alături de mai mulţi credincioşi.
În prezenţa a 500 de pelerini a avut loc o slujbă de sfinţire a apei. Peste 6 ani, părintele Bâru a înaintat o sesizare către episcopul ortodox Grigorie Gh. Comşa, referitoare la izvor, iar acesta în urma demersului, a cerut să i se raporteze exact situaţia de la Feredeu, pentru a stabili cum va putea fi utilizat izvorul „în slujba credinţei noastre şi a vieţii religioase a credincioşilor noştri". La 31 august 1926, Oficiul Protopopesc Român al Şiriei, prin protoiereul Mihail Lucuţa, a adus la cunoştinţa episcopului date despre locul unde se află izvorul şi a lansat câteva sugestii cu privire la lucrările ce pot fi efectuate acolo. În acelaşi an, Comitetul urbarial Şiria a cedat o parcelă de teren pentru zidirea unei capele la Feredeu, precum şi o cantitate de lemne de construcţie şi o sumă de bani, cu condiţia ca Veneratul Consiliu Eparhial să aducă în stare de folosinţă, pe cheltuiala sa izvorul Feredeu. Istoricul arădean dr. Viorel Gheorghe Ţigu spune că a găsit în documentele din 1934 menţionat faptul că fetiţa Floarea Popoviciu, din Covăsânţ, şi-a recăpătat vederea după ce s-a spălat în mod repetat cu apă din izvorul de la Feredeu. Nici această mănăstire nu oferă cazare. Perelinii se pot înnopta pe la localnici şi pot mânca la restaurantul din centrul localităţii Galşa.
Mănăstirea Gai
În zona de nord - vest a Aradului, în cartierul Gai, la capătul străzii Dunării, se înalţă unul din cele mai reprezentative monumente din secolul al XVII-lea, din zona de vest a ţării, Mănăstirea Sfântul Simeon Stâlpnicul sau Mănăstirea Gai.
Lăcaşul de cult a fost ridicat de către un episcop sârb, pentru a promova credinţa ortodoxă, în condiţiile în care cei mai mulţi români ardeleni deveniseră greco-catolici. În trecerea secolelor, datele istorice s-au schimbat, iar Mănăstirea Gai este unul dintre simbolurile comunităţii ortodoxe româneşti. Deoarece numărul credincioşilor a crescut considerabil, aceştia nu mai încăpeau în vechea biserică construită de episcopul Sinesie Jivanovici.
Aşa că au adunat bani şi şi-au construit o biserică mare, lângă vechea ctitorie. Mănăstirea de maici „Sfântul Simion Stâlpnicul” se află în marginea cartierului Gai şi, totodată, a Aradului. Actul de naştere al acestui lăcaş mănăstiresc trebuie căutat în secolul al XVIII-lea, într-o perioadă în care ortodoxia era reprezentată mai ales de către sârbi în această regiune, pentru că românii deveniseră, în mare parte, greco-catolici. După prigoana comunistă declanşată împotriva Bisericii Greco-Catolice, lucrurile s-au schimbat, iar cei mai mulţi dintre români au fost făcuţi ortodocşi, ca urmare a intervenţiei brutale a autorităţilor staliniste din Bucureşti. Lăcaşul de cult a fost ctitorit de episcopul Sinesie Jivanovici şi a fost ridicat între anii 1760-1762. Conacul şi biserica poartă marca stilului baroc, la modă în epocă, adoptat şi de ierarhii sârbi din Banat şi Arad. Arhitectura iconostasului evoca stilul neoclasic şi pictura iconostasului a fost realizată de Ştefan Teneţchi în anul 1767, în stilul Renaşterii italiene târzii. De o frumuseţe deosebită sunt uşile împărăteşti, cu o ornamentaţie deosebit de bogată.
La 13 aprilie 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis înfiinţarea unei mănăstiri de maici. Între 1955-1956 s-au executat lucrări de consolidare a zidurilor şi de renovare, care au continuat şi în anii următori, iar în 1964, în sălile conacului au început lucrările de amenajare a unui muzeu de artă bisericească, deschis la 23 octombrie 1967. În perioada următoare, pentru maicile de la Gai a început prigoana comunistă.
Călugăriţele mai tinere au fost nevoite să plece, dar o parte dintre ele s-au reîntors mai târziu, când viaţa monahală a revenit la normal în acest lăcaş de cult. Până în 1989, deşi se afla la marginea oraşului, puţini arădeni mergea duminica la slujbe. Aici aveau loc însă căsătorii religioase discrete pentru copiii şefilor Partidului Comunist Român. În cadrul mănăstirii a fost adus un monument al arhitecturii bisericeşti populare din judeţul Arad, biserica de lemn din Seliştea de Mureş, comuna Petriş, care a fost reconstruită în curtea mănăstirii în vara lui 1985. Anul construcţiei bisericii este situat în intervalul 1745-1754. După 1990, la Gai au slujit preoţi apreciaţi, care au devenit ulterior episcopi: PS Sofronie Drincec, episcop al Oradiei, Bihorului şi Sălajului, şi PS Siluan Mănuilă, episcop al Episcopiei Române din Ungaria. Dar, în ultimii ani, lăcaşul de cult de la Gai s-a dezvoltat. A fost ridicat încă un corp de clădire cu chilii, un paraclis de vară şi chiar o biserică nouă.
Pentru că se află chiar într-un cartier din municipiu, cei care doresc să stea mai multe zile pot alege pensiunile din zonă, deoarece mănăstirea are puţin spaţii de cazare pentru cei care au nevoie de sfaturi duhovniceşti sau vor să se mărturisească, să asiste la slujbe şi să se reculeagă pentru o zi, două. Se poate mânca la restaurantele din zona cartierului Aurel Vlaicu la preţuri începând de la 10 lei pe meniu (ciorba sau supă şi felul doi la alegere).
Mănăstirea Bezdin
Mănăstirea Bezdin, una dintre puţinele mănăstiri ortodoxe sârbe din România ce se mai păstrează încă, este situată la 36 de kilometri distanţă vest de Arad. Mănăstirea este înfiinţată în anul 1539, şi poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, prăznuit la data de 28 august - stil nou. La mănăstirea Bezdin se ajunge mergand pe şoseaua Arad-Periam, pe un drum care se ramifică spre dreapta la intrarea în satul Munar, drum care duce spre pădurea de pe malul Mureşului.
La 5 kilometri distanţă de satul Munar se află Sfânta Mănăstire Bezdin. Maica Anghelina, stareţa mănăstirii Bezdin, a trăit ani de zile în singurătate. Ea este ghidul tuturor celor care îi trecut pragul. La mănăstirea respectivă sunt camere pentru cei care doresc să înnpoteze, iar preţul este unul simbolic de 25 de lei pe noapte. Aceasta este înconjurată de pădure şi cufundată în linişte. Cei care ajung la Arad, merită să mai facă 36 de kilometri pentru a admira una dintre puţinele mănăstiri ortodoxe sârbe din România, dar şi locul de basm în care e ridicată.
Problema este că autorităţile locale încă n-au învăţat cum să atragă turiştii. Locul este pur şi simplu încântător şi poate fi remarcat chiar de pe şoseaua naţională ce leagă Aradul de Periam. În timp ce unele asociaţii se luptă ca Lunca Mureşului să rămână o zonă protejată, alte asociaţii încearcă să dezvolte turismul în zonă. Cândva, locul era populat de zeci de călugăriţe, însă vremurile grele prin care a trecut mănăstirea în regimul comunist au scufundat Bezdinul în singurătate. Mănăstirea are hramul „Adormirii Maicii Domnului”, acolo se ajunge de pe şoseaua Arad-Periam, pe un drum care se ramifică spre dreapta la intrarea în satul Munar. De aici trebuie să mai parcurgeţi cinci kilometri, dar drumul nu va fi plictisitor, pentru că veţi fi cuceriţi de pădurea din Lunca Mureşului.
Numele mănăstirii vine de la pârâul Bezdin, care formează în zonă mai multe mlaştini pline de stufăriş şi nuferi. La prima vedere, lăcaşul seamănă cu un conac boieresc. Construirea mănăstirii a început în 1539 prin râvna lui Iovan Iaksici din Nădlac, care a şi trăit aici. Se întâmpla pe vremea arhimandritului Ioasaf Milutinovici, iar construcţia a fost dusă la bun sfârşit cu sprijinul fraţilor săi şi al credincioşilor. Ctitoria lui a fost incendiată de turci în timpul ocupaţiei otomane a Banatului, dar nu a fost părăsită de călugări.
Aceştia au ridicat o biserică din lemn în care au slujit până la construirea celei de acum. Biserica de cărămidă a fost construită după anul 1690 în stil bizantin, cu trei abside, în formă de treflă. Credincioşii trebuie să ştie că la Mănăstirea Bezdin în prima vineri din fiecare lună are loc Sfântul Maslu, începând cu ora 18.00.
Bazilica Maria-Radna
Biserica a fost construită în acelasi loc, unde au mai existat două biserici, una construită în 1520, iar cealaltă în 1651. Biserica de astăzi s-a construit în stil baroc târziu între anii 1756 şi 1767. Tabloul „Gnadenbild", care îşi are originea la o tipografie din Italia de Nord în jurul anului 1650, a ajuns la Radna în 1686 printr-o donaţie. Mănăstirea de lângă biserică a fost construită în trei faze: aripa de vest începând cu anul 1727, aripa de sud în anul 1743 şi partea care este ataşată faţadei principale începând cu anii 1823. În anul 1911 au fost înalţate ambele turnuri ale bisericii cu câte 30 de metri.
Un incendiu a distrus în anul 1923 structura de lemn a acoperişului bisericii şi al mănăstirii. Ultima renovare a bisericii a fost făcută începând cu anii 1971, ocazie cu care s-a reînnoit tencuiala exterioară, picturile din interiorul bisericii fiind deasemenea renovate, inclusiv fresca de pe tavan, lucrare a fraţilor Millthaler din Arad. De rit romano-catolic, mănăstirii i s-a conferit de către Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1992 titlul de Basilica Minor şi denumirea "Maica Harurilor."
Mănăstirea se bucură şi de aşezarea într-un cadru natural deosebit. Despre "Radna cea frumoasa " şi vestita mănăstire a scris Ioan Slavici in romanul sau "Mara": în faţa mănăstirii îşi aşeza Mara coşurile pline, asteptând cumpărătorii. Şi acum, de Sfânta Maria, în faţa mănăstirii sunt aşezate tarabe cu obiecte de cult sau suveniruri. Bazilica Papală Maria Radna a intrat în urmă cu câteva luni în reparaţii ca mai apoi să fie inclusă în circuitul turistic naţional şi internaţional.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Citeşte şi:
FOTO VIDEO Mănăstirile medievale UNESCO, bijuteriile de pe tărâmul de basm al Bucovinei
FOTO VIDEO Invincibila Cetate de Scaun reface atmosfera perioadei de glorie a Moldovei
FOTO VIDEO Vacanţă în România. Minunăţiile din adâncurile Salinei Cacica
FOTO VIDEO Munţii Rarău - Giumalău, ţinut de poveste. Legenda uriaşei comori de sub Pietrele Doamnei
FOTO Paradisul din Ţara Dornelor şi Munţii Călimani, locurile care-ţi taie răsuflarea
FOTO VIDEO Argeşul de poveste: peşteri, creste, baraje şi mânăstiri în stâncă
Se încarcă comentariile...
