Arad: Bogdan Ţintoi a câştigat lupta cu destinul

În urmă cu doi ani, era să-şi piardă piciorul stâng din cauza unei tumori. Osul i-a fost înlocuit şi copilul şi-a regăsit zâmbetul.

Profil
Născut - 8 aprilie 1997, Pîncota
Educaţie - Elev
Experienţă - Campion naţional la karate

Are 12 ani, dar maturitatea ce i se citeşte în ochi ascunde o poveste tulburătoare. Bogdan Ţintoi cucerise titlul de campion naţional la karate în 2007.

Intrase în lumea artelor marţiale cu doi ani înainte, la secţia din Pîncota a clubului Banzai, condus de Dan Duma. Titlul naţional a fost încununarea mai multor concursuri la care luase parte alături de fratele său Răzvan, mai mic cu un an decât el.
 
Drept în faţa dramei

În luna iunie, sensei Dan Duma şi-a dus copiii într-o tabără de vară, în Slovacia, în Munţii Tatra de Jos. „Acolo am simţit dureri la piciorul stâng, deasupra genunchiului. Am crezut că poate e de la vreo căzătură cu bicicleta sau de la fotbal”, şi-a amintit Bogdan.

Durerea a persistat, iar părinţii n-au stat pe gânduri şi i-au făcut analize. Verdictul a fost crunt: rezultatele au relevat o tumoare la os, cunoscută sub numele de Sarcom Ewing. I s-a interzis să mai facă orice efort, n-a mai avut voie să meargă nici la şcoală. Până şi joaca a fost oprită. Medicii din România au luat în calcul amputarea piciorului, pentru a opri extinderea tumorii în corp.

Părinţii au refuzat să creadă că e singura soluţie şi au luat la rând clinicile din Europa, în timp ce Bogdan începea şedinţe de chimioterapie la Timişoara. Clipe dramatice pentru el, pentru părinţi, pentru toţi cei din jur. Durerea i-a mişcat pe colegii de şcoală, dar şi pe cei de la karate, toţi înconjurându-l permanent.

Miracolul de la Bologna

Salvarea a venit de la o clinică din Italia – Institutul Ortopedic Rizzoli, Bologna. Acolo, familia lui Bogdan l-a găsit pe profesorul Mario Mercuri. Medicul italian a acceptat provocarea şi a făcut un miracol! I-a salvat piciorul.

Osul a fost scos şi înlocuit cu o proteză dotată cu telescop, care să-i permită alungirea, odată cu creşterea. „Nu mi-a fost frică de loc, abia am aşteptat operaţia”, a mărturisit copilul care a parat lovitura vieţii cu un curaj rar.

Azi, zâmbeşte iar. S-a întremat şi a crescut în înălţime. Acum două luni, şi-a rugat tatăl să-l ducă din nou în sala de antrenament a clubului Banzai. Nu poate performa la acelaşi nivel ca şi înainte, dar profită de tot ce îi permite corpul.
„Faptul că fac karate m-a făcut mai puternic şi am trecut mai uşor peste tot. E frumos să fiu iar printre colegii mei. Mai simt emoţii la concursuri, dar e bine”, a încheiat Bogdan, cu gândul la centura neagră. A fost la un prim concurs, la Timişoara, unde Mihai Cioroianu i-a acordat Premiul Fair-Play, pentru voinţă şi ambiţie.


Întrebări şi răspunsuri
Cum a fost să revii în sala de antrenament?
Am simţit nevoia. Părinţii au vorbit cu Sensei şi am decis să încercăm. Nu pot să depun un efort deosebit, mă feresc de lovituri şi de elementele de gimnastică, dar kata pot să fac. A fost frumos să fiu iar la concurs.

Ce ţi-a dat putere?
Toţi cei din jurul meu, dar şi faptul că fac karate. M-au făcut mai puternic şi am trecut mai uşor peste tot. Acum mă gândesc să ajung la centura neagră!


ce-i place
Bogdan profită acum de fiecare clipă. Artele marţiale reprezintă marea lui pasiune. „Vreau centura neagră!”, anunţă el, adăugând că-i plac şi plimbările cu bicicleta, dar şi fotbalul.
ce nu-i place
Suferinţa l-a învăţat să profite de tot ce vede. E la vârsta când ştie să aprecieze tot ce e frumos şi spune că nu sunt lucruri care nu-i plac. „Acum îmi place totul”, râde Bogdan.