Arad, în anii 1900: cinci imagini istorice. Unde a fost închis Gavrilo Princip, celebrul asasin al arhiducelui Franz Ferdinand

Arad, în anii 1900: cinci imagini istorice. Unde a fost închis Gavrilo Princip, celebrul asasin al arhiducelui Franz Ferdinand

Fotografie din anul 1913  sursa https://kepeslapok.wordpress.com

Unele dintre cele mai vechi imagini reprezentând clădiri, fabrici, pieţe din municipiul Arad au fost postate pe un site unguresc. Cărţile poştale prezintă o altă faţă a unui oraş în care s-a scris istoria.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un site maghiar prezintă mai multe fotografii şi desene care arată imaginea Aradului la începutul anilor 1900. Spre exemplu, printre acestea se numără o cartolină cu gara din Arad care datează din anul 1913, dar şi o fotografie cu vechiul Cazino din anul 1903. Şi Podul Traian se găseşte în lista cartolinelor de la 1900, mai exact din anul 1913. De asemenea, şi Fabrica de Spirt şi Drojdie, una dintre clădirile istorice ale Aradului, este redată într-o poză care datează din anul 1901.

Fabrica de Spirt şi Drojdie a fost înfiinţată în 1851, de fraţii Neumann. Bujor Buda, preşedintele de onoare al Asociaţiei Pro Urbe, înfiinţată pentru protejarea patrimoniului construit al Aradului, povesteşte că prima menţiune a familiei Neumann apare în 1851, când fraţii cu acelaşi nume apar ca proprietari ai unei mici fabrici de spirt şi drojdie, situată în partea de Nord-Vest a oraşului. „Fabrica a fost înfiiţată în 1851 de Adolf Neumann, venit din Boemia. În 1862, cei trei fraţi Neumann apar, conform arhivelor Primăriei, ca proprietari ai unei mori de aburi, care măcina grâu. Întregul complex industrial al familiei Neumann era iluminat electric şi avea o reţea de apă curentă proprie. După două incendii de proporţii, în 1884, a fost terminată actuala clădire.

La vremea aceea clădirea era una dintre cele mai moderne din Sud-Estul Europei. Fabrica şi moara au fost transformate în societate anonimă în 1922 şi au rămas în proprietatea familiei Neumann până în 1948, când au fost naţionalizate de comunişti”, susţine Bujor Buda. Datorită faptului că şi-au gestionat afacerile cu multă pricepere şi au venit în sprijinul comunităţii locale, membrii familiei Neumann au fost înnobilaţi, în 1884 de împăratul Franz Josef, cu prilejul unei vizite făcute la Arad.

Podul Traian 

Podul a fost construit în 1908 după un plan al inginerului reşiţean Robert Toth (1857-1913). Structura din fier a fost realizată la uzinele din Reşiţa, iar ornamentaţia prezintă multe elemente secession. Proba de greutate şi predarea oficială a podului de către conducerea municipiului s-a făcut la 11 noiembrie 1910. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, podul a fost dinamitat, dar structura nu a fost grav afectată, podul fiind refăcut în câteva luni.

Cazinoul

Cazinoul din Arad este o clădire monument istoric aflată pe Bulevardul General Dragalina nr. 27, în municipiul Arad. Clădirea a fost construită în stil neobaroc şi a fost finalizată în anul 1872. La acea vreme, era un loc frecventat de lumea bună a Aradului, dar şi de mulţi străini. De-a lungul anilor, clădirea a funcţionat drept cazinou, sală de expoziţii şi sală de evenimente.

Gara Arad

Clădirea actuală a gării este cea de a treia, construită în 1910 după planurile arhitectului arădean Ludovic Szantay. Gara a fost bombardată puternic în octombrie 1944 de către trupele germane şi a fost refăcută între anii 1950-1953. Lucrările la clădirea gării din Arad, unicat în peisajul arhitectural românesc, au început în anul 1905.

Primul tren care a circulat în Arad a fost în 25 octombrie 1858, anul deschiderii liniei Lokokoshaza – Curtici - Arad. Între 1869 şi 1871 se construieşte calea ferată Arad - Timişoara în lungime de 55,6 km, linie deschisă în data de 6 aprilie 1871.

Cetate Arad

Cetatea Aradului a fost construită pe malul stâng al Mureşului, fiind ridicată la cererea împărătesei Maria Tereza. Lucrarea a durat 20 de ani (1763-1783) şi a fost executată de mii de deţinuţi. Proiectată de Ferdinand Philipp Harsch în stil Vauban-Tenaille, are formă de stea cu şase colţuri. Era prevăzută cu trei rânduri de cazemate subterane şi mai multe rânduri de şanţuri, care puteau fi inundate. Poarta principală şi clădirile din interior au fost construite în stil baroc. În interiorul cetăţii există o biserică catolică şi în clădirile din jur au fost găzduiţi călugării franciscani, aflaţi sub patronajul sfântului Ioan de Capistrano. Ultimii patru călugări au locuit în cetate până în anul 1861.

Până în 1918 cetatea a fost una din cele mai mari închisori militare ale Imperiului austro-ungar.

În cazematele cetăţii, folosite pe post de închisori, au fost închişi Horea, Cloşca şi Crişan şi prizonierii din armata franceză, între anii 1790 - 1815.

În timpul revoluţiei din 1848–1849, cetatea a jucat un rol crucial. Sub asediul armatei republicane maghiare, garnizoana a bombardat oraşul zi de zi timp de nouă luni. În vara lui 1849, armata revoluţionară maghiară a reuşit să ocupe cetatea timp de 46 de zile, până ce a fost încercuită de armatele ruseşti şi austriece şi obligată să se predea.

După revoluţie, revoluţionarul paşoptist Eftimie Murgu a fost închis în 1849. Trupele habsburgice au mai încarcerat 500 de luptători ai armatei revoluţionare între anii 1849 - 1857, majoritatea fiind condamnaţi la moarte. Printre ei au fost executaţi prin spânzurare sau împuşcare cei 13 generali conducători ai revoluţiei maghiare pe 6 octombrie 1849.

În 1852 împăratul Franz Josef I a vizitat cetatea şi a redus din sentinţele unor ofiţeri închişi.

În deceniile următoare, cetatea Aradului a fost închisoare pentru mulţi prizonieri de război, printre care militari turci, luaţi prizonieri în 1881.

Între 1914 şi 1918 s-a făcut o tabără în meterezele exterioare care a adăpostit prizonieri din Bosnia şi Herţegovina, printre care şi Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (Sarajevo, 1914). Datorită condiţiilor grele de detenţie au murit 4317 prizonieri, iar în memoria lor a fost pusă la poarta de intrare o placă comemorativă. Despre condiţiile inumane în care sunt ţinuţi prizonierii în cetatea Aradului a atras atenţia şi deputatul Partidului Naţional Român, Ştefan Cicio Pop, într-o interpelare în parlamentul de la Budapesta în cursul anului 1917.

În noiembrie 1918 cetatea a fost ocupată de trupele franco – sârbe, iar din iulie 1919 a fost preluată de armata română.

În perioada interbelică cetatea a fost garnizoana Aradului şi a găzduit regimentul 93 infanterie. După armistiţiul încheiat de România în 12 septembrie 1944 şi ocuparea Aradului de armata sovietică, în cetate a staţionat o unitate de tancuri sovietică până în anul 1958. Locul sovieticilor a fost luat apoi de un regiment de tancuri românesc. În prezent în cetate se află Batalionul Mixt Româno-Ungar de Menţinere a Păcii, batalion înfiinţat la 20 martie 1998 şi devenit operaţional din anul 1999.

Vă mai recomandăm:

FOTO Gara Arad, una din cele mai bine păstrate din România

Cum salvează autorităţile clădirile vechi ale Aradului

Cazino - 1903

Imagini din aceeasi galerie
  • Cazino - 1903
  • Gara - 1913 
  • Cetate - 1909
  • Fabrica de spirt şi drojdie 1901 
  • Pod Traian 1913 
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările