Învăţăturile părintelui Arsenie Boca despre temeri: „Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om. Aşa, omul va avea de toate“

Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca a lăsat în urmă o mulţime de învăţături, pe subiecte de la păcat şi griji şi până la familie, iubire, căsătorie. Învăţăturile duhovnicului Arsenie Boca au devenit cunoscute în ultimii ani printr-un număr impresionant de volume, mărturii şi documentare.

Una dintre învăţăturile părintelui se referă la grija pe care trebuie să o aibă omul faţă de Dumnezeu. Vorbim despre cuvintele părintelui care sună asa: „Grija omului de Dumnezeu simplifică grija omului de om. Aşa, omul va avea de toate”

„Fiecare păcat aduce cu sine o nouă grijă, drept pentru care, cu cât va ajunge omul mai împătimit, cu atât el va fi sfâşiat de mai multe griji (îngrijorări, temeri). Grija de căpătâi a fiecărui om trebuie să fie mântuirea. Cu cât omul se va îngriji mai mult de mântuirea sa, cu atât grijile lumeşti se vor împuţina”.

„Cei care se lasă în seama lui Dumnezeu sunt scăpaţi de griji, El rânduind toate cum voieşte şi cum este mai de folos fiecăruia. «Lăsaţi-I Lui toata grija voastră, căci El are grijă de voi” (I Petru 5, 7). Dumnezeu are grijă de împlinirea trebuinţelor oamenilor, nu însă şi a poftelor; dacă trebuinţele sunt cele ce ţin de firea dată de Dumnezeu, poftele sunt cele stârnite ulterior de oameni, căutând în chip pătimaş cele peste trebuinţă firii. «Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului»” (Psalm 54, 25).

Grija care ne scapă de griji

„Fariserii instigau mulţimile să vorbească împotriva lui Iisus Hristos, în vreme ce El le spunea ucenicilor: «Oricine va mărturisi pentru Mine, înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el, înaintea îngerilor lui Dumnezeu» (Luca 12, 8). Într-un moment de linişte, un om din mulţime Îl roagă pe Iisus să îl ajute în dobândirea unei moşteniri: «Invăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea”. Omul acesta nu a înţeles nimic din absurda luptă a oamenilor cu Dumnezeu, care se petrecea sub ochii lui. Dacă ar fi înţeles durerea lui Dumnezeu, mărturisind dreptatea lui Iisus, ar fi încetat de la sine vrajba sa. Pentru că nu a făcut acest lucru însă, el a auzit de la Mântuitorul: «Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi? Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale»” (Luca 12, 13-15).

„Cu cât ne vom îngriji mai mult de cele ale lui Dumnezeu, cu atât Dumnezeu se va îngriji mai mult de cele ale noastre. De aceea, zice proorocul: «N-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine» (Psalm 36, 25). Trăind cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, creştinii arată în viaţa lor tăria credinţei. Întorcând spatele lui Dumnezeu, cel necredincios ajunge zdrobit de griji, neştiind că «în deşert se tulbură tot muritorul»”.

„Autonomia omului, căutată de tot mai mulţi oameni, este un mare păcat. Munca săvârşită din credinţă este binecuvântată, pe când munca săvârşită în sine, nădăjduind greşit, ajunge zadarnică. Dacă munca ar fi cea care ne ţine în viaţă, atunci munca ar trebui să fie dumnezeul nostru. A se strădui omul peste puteri este o nebunie. Dumnezeu este Cel care ne dăruieşte toate, iar nu munca în sine. Omul trebuie să se îngrijească numai de ceea ce ţine de el, adica să aibă nădejde în dragostea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, fără de care nimic nu este cu putinţă”.

Părintele Arsenie Boca spunea: „Dacă omul Îl va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii şi a vieţii, ceea ce oricum nu e posibil, va avea şi atunci cele de trebuinţă, însă precum un hoţ, iar nu precum un fiu, până ce va ajunge să nu mai aiba nimic. Dumnezeu nu se lasă expropriat.”

„Chiar nevrând, trebuie să trăim prin credinţă. Când israeliţii erau conduşi de Dumnezeu, prin pustie, nu le era îngăduit să aibe grija zilei de mâine, căci hrana se strică. Tot aşa şi acum, pâinea noastra noi o cerem pentru «astazi», iar nu pentru mâine. Acest lucru nu implică inconştienţa sau indiferenta, ci credinţa vie. Mântuitorul a spus: «Nu duceţi grija, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Cautaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adauga voua”»(Matei 6, 31-33). Cu toate acestea, încă şi astăzi, oamenii caută mai mult mâncarea, hainele şi bunurile cele trupeşti, decât Împăraţia lui Dumnezeu, trecând cu vederea faptul că, grija de a dobandi Împărăţia, aduce cu sine toate cele de trebuinţă, lipsindu-ne de mulţimea grijillor.

Cine a fost Arsenie Boca

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal.

A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul acestuia, mulţi cu credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni.