Viaţa marelui actor Constantin Tănase, între agonie şi extaz: „Am trăit în cea mai neagră mizerie pe care şi-o poate închipui cineva“

Viaţa marelui actor Constantin Tănase, între agonie şi extaz: „Am trăit în cea mai neagră mizerie pe care şi-o poate închipui cineva“

Constantin Tănase FOTO Wikipedia

Numele marelui actor Constantin Tănase este sinonim cu perioada de glorie a teatrului de revistă din România interbelică. Viaţa marelui actor este ea însăşi demnă de un scenariu de teatru în care personajul principal a bătut cale lungă şi deloc uşoară până la atingerea visului.

Ştiri pe aceeaşi temă

Constantin Tănase a avut un vis. Acela de a ajuns un mare actor. Băiatul sărman din Vaslui a fost îndrăgostit de scenă de timpuriu. S-a născut la 5 iulie 1880 într-o familie modestă. Tatăl, Ion Tănase, era laborant de farmacie, iar mama, casnică. A crescut într-o casă în care romanţele şi cântecele populare româneşti erau la ordinea zilei.
 
Aşa a prins mare drag de muzică, disciplină la care în primii ani de şcoală a avut nota maximă. Viitorul actor a fost un elev mediocru. Nu i-a plăcut şcoala foarte tare, dar a iubit teatrul de la primul contact cu scena. A început să frecventeze în anii şcolii spectacolele de la Grădina "Pîrjoala", unde se juca teatru popular. Şi-a făcut el însuşi un grup de teatru de amatori împreună cu prietenii. Prima reprezentaţie a dat-o în beciul casei, iar următoarele în hambar şi în poiată.
 
Prima experienţă profesională ca actor a fost în cadrul trupei de teatru de limba idiş condusă de Mordechai Segalescu. Au căutat un actor amator pentru un spectacol in Vaslui şi a fost ales tânărul Constantin Tănase. Deşi visul său a fost să devină actor, după terminarea liceului, în 1896, Tănase s-a înscris la liceul militar din Iaşi. A fost respins însă la examenul medical. S-a înscris la liceu la Brăila, însă a abandonat din lipsă de bani. A ajuns învăţător la ţară. După ce şi-a pierdut slujba de învăţător, din cauza unor neînţelegeri cu conducerea şcolii, Tănase ia drumul Capitalei.
 
"Idealurile se aseamană cu stelele: nu poţi ajunge la ele, în schimb te poţi orienta", spunea Constantin Tănase.
 
La Bucureşti s-a înrolat ca voluntar la Regimentul 1 Geniu Bucureşti. După armată s-a înscris la şcoala de telegrafişti. Nu renunţase însă la visul de a deveni actor şi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică. 
La examenul de admitere s-a dus îmbrăcat în haina militară, pentru că alte haine nu prea avea. L-a impresionat pe C.I. Nottara membru al comisie de admitere care l-a luat la clasa lui de comedie. ”Ăsta are în el un comic natural, vorbeşte doar şi râzi de el”, ar fi spus Nottara despre Tănase. 
 
Fără bani de mâncare în Conservator
 
În perioada studenţiei a fost atât de sărac încât, pentru a-şi asigura banii de mâncare, cânta în corul bisericii şi vindea unsoare pentru copitele cailor. În loc de pingele, în ghete îşi punea cartoane. 
 
Ca să facă rost de bani s-a angajat  în armată. La teatru venea îmbrăcat în militar pentru că nu avea bani de alte haine. O vreme a fost şi plutonier în armată şi actor pe scena Teatrului Naţional. Despre cea mai cruntă perioada de sărăcia din viaţa lui, Constantin Tănase avea să-şi amintească toată viaţa: „Am trăit în cea mai neagră mizerie pe care şi-o poate închipui cineva”. A absolvit Conservatorul în 1905. A început să lucreze ca actor, jucând în trupe de teatru care activau în grădinile bucureştene. S-a căsătorit în 1917 cu Virginia Niculescu.

 
Cărăbuş
 
La 40 de ani, Tănase şi-a îndeplinit cel mai mare vis, acela de a avea propriul teatru. A închiriat locul din Grădina Academiei din Bucureşti şi a înfiinţat aici Teatrul „Cărăbuş”. Teatrul şi-a deschis porţile pe 2 iulie 1919, iar inaugurarea a fost un adevărat eveniment. Spectacolele colorate şi unice de la Cărăbuş s-au bucurat de mare succes în epocă. Scopul lui Tănase era să ofere oamenilor un motiv de a zâmbi. De multe ori, însă, textele sale aveau substrat politic şi avangardist.
 
„În ţara asta, ţara pâinii
Să aibă pâine chiar şi câinii
Guvernul nostru ne obligă
S-avem o zi de mămăligă
Lor ce le pasă cum e traiul
Scumpiră trenul şi tramvaiul
Scumpiră tot, la cataramă
Până şi pâinea şi tutunul
Şi când înjuri pe şleau de mamă
Ei, cică, eu fac pe nebunul.”
 
La Cărăbuş a adus-o, pe propria cheltuială, în 1928, pe celebra dansatoare de culoare Josephine Baker, O văzuse la Londra şi în ciuda faptului că onorariul acesteia era exagerat de mare şi-a propus să acopere cheltuiala pentru a o aduce la Cărăbuş
 
A vrut să facă un film despre viaţa sa
 
Conştient că viaţa sa este una demnă de un scenariu de film, Tănase a vrut să facă o peliculă despre aventurile trăite, de la sărăcia din Conservator, până la statutul de director de teatru. În 1932, Tănase a plecat la Berlin, unde s-a întâlnit cu Charlie Chaplin. Filmul s-a turnat atât la studiourile de la Berlin, cât şi la Bucureşti.
 
Moarte misterioasă
 
Constantin Tănase a murit în casa sa din Bucureşti pe 29 august 1945. Pentru că se pusese rău cu regimul sovietic, s-a spus că ar fi fost ucis de Armata Roşie. Cu puţin timp înainte de moarte ajunsese în arest din cauza unui cuplet care îi supărase pe ruşi. Vestea morţii subite a lui Tănase a lansat scenariul uciderii. Varianta oficială a fost că marele actor s-a stins din cauza unei amigdalite dobândite de pe urma unei beri reci.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările