Prinţul alb şi „Mama răniţilor“: povestea sfâşietoare de iubire dintre Regina Maria şi Barbu Ştirbey
0
Barbu Ştirbey, om politic şi afacerist, prim-ministru şi important personaj politic pe scena politicii româneşti interbelice, a fost vreme de două decenii confidentul şi iubitul reginei Maria. Regina supranumită „Mama răniţilor“ a fost marea iubire a politicianului şarmant numit „Prinţul alb“. Despre ultimii doi copii ai Reginei Maria s-a spus că ar fi fost, de fapt, rodul iubirii cu Ştirbey.
Descendent al prinţului Alexandru Dimitrie Ştirbei şi al Mariei Ghica-Comăneşti, nepot al fostului domnitor al Ţării Româneşti Barbu Ştirbei, prinţul Barbu Ştirbey a jucat un rol important pe scena politicii româneşti în perioada interbelică. A fost nu doar politician şi afacerist, ci şi bărbatul care s-a apropiat cel mai mult de prima doamnă a ţării, Regina Maria. I s-a spus ”Eminenţa cenuşie” pentru influenţa avută asupra Regelui Ferdinand, ”Pygmalion”, pentru rolul de profesor jucat faţă de Regina Maria, pe care a iniţiat-o în tainele politicii, şi ”Prinţul Alb”, pentru eleganţa sa desăvârşită.
„Era un om înalt şi subţire, cu ochi de un albastru închis foarte impresionanţi, particularitate subliniată de nişte sprâncene foarte stufoase care nu se despărţeau deasupra nasului, ceea ce îi đădea o oarecare asemănare cu Anthony Eden. Vorbea puţin, era un om discret şi tăcut”, îl descrie memorialistul Ion Varlam,
Barbu Ştirbey a studiat Dreptul la Paris. Întors în ţară, s-a apucat de afaceri, devenind unul dintre cei mai importanţi industriaşi ai României. Pe scena politică a jucat mereu rolul din umbră.
„Ştirbey era înalt şi suplu. Avea o ţinută autoritară, deşi firea lui era decepţionant de ştearsă. Misterios, evaziv, despre el se spunea că este inaccesibil flirturilor. Totuşi, doamnele din Bucureşti vorbeau despre farmecul lui şi despre „strania calitate hipnotică" a ochilor săi întunecaţi. Ar fi putut avea oricîte femei, dar preferase să se căsătorească la douăzeci şi doi de ani cu verişoara lui, nu deosebit de frumoasă, Nadejda Bibescu. La moartea tatălui său, care a survenit la scurt timp, Prinţul Ştirbey a moştenit domeniul familiei de la Buftea, aflat la o distanţă de o oră de Bucureşti. Cinci ani mai tîrziu a cîştigat un loc în Parlament, dar interesul faţă de reforma agrară nu era pe placul colegilor săi conservatori şi el s-a retras din viaţa politică activă. Apoi s-a devotat construirii unui imperiu financiar (...) Prinţul Ştirbey devenise unul dintre cei mai bogaţi şi mai puternici oameni din această parte a lumii”, scrie despre Ştirbey Hannah Pakula în cartea ”Ultima romantică - Viaţa Reginei Maria a României”.
S-a îndrăgostit de Maria la prima vedere
Deşi căsătorit cu Nadejda Bibescu şi tată a patru fiice, prinţul Ştirbey s-a îndrăgostit de ”brunetă cu ochii albaştri, argintii, scânteietori, cu luciri de oţel” încă de la sosirea ei în România pentru căsătoria cu Regele Ferdinand. S-a amorezat teribil de frumoasa principesă din Anglia venită să se căsătorească cu Ferdinand, fără să spere însă că va ajunge să aibă o relaţie cu Regina României.
„Nu avea de unde să ştie că ea era o femeie atât de, să folosim un eufemism, emancipată în relaţiile cu bărbaţii. Cert e că a fost amorezat lulea de ea din primul moment”, mai spune Ion Varlaam.
Regina nefericită şi prinţul elegant
În 1913, la şase ani de la prima întâlnire cu Regina Maria, prinţul ajunge administratorul general al domeniilor Coroanei. Şarmul său englezesc şi eleganţa desăvârşită au cucerit-o pe regina capitivă într-o căsnicie nefericită cu Regele Ferdinand. După primii şase ani de căsnicie cu Ferdinand, regina recunoaştea în jurnal că nu mai aşteaptă nimic din partea soţului ei: „Nu-i dădea nimic în gând pentru a face să treacă plăcut timpul unei soţii atât de copilăroase. Noaptea nunţii a fost un eşec total. Răspundeam naiv iubirii lui, dar parcă simţeam tot timpul ceva deşert şi gol; mi se părea că tot aştept ceva ce nu venea…”.
Se spune că bărbatul extrem de rafinat, cult şi manierat îi aducea aminte Mariei de ţara natală. Ea a fost cea care i-a dat lui Ştirbey numele de ”Prinţul Alb”. Între cei doi s-a născut o relaţie de amor de notorietate la care Ferdinand, care avea şi el aventurile lui, a închis mulţi ani ochii.
Prinţesa Callimachi povesteşte în memoriile sale despre relaţia celor doi: „El îi scria scrisori pline de farmec, omagii adresate frumuseţii ei şi bucuria i se citea printre rândurile opace în fraze curtenitoare”.
Prinţul Ştirbei era nelipsit din preajma Mariei. Avea propria lui cameră la Cotroceni şi Peleş, iar relaţia era una cunoscută de servitori şi anturaj. O întâmplare care atestă notorietatea relaţiei celor doi este relatată de Paul d. Quinlan în cartea „Regele Playboy”: „Odată, întorcându-se la Pelişor, la Sinaia, la revărsatul zorilor, fiul său Carol al II-lea, a dat peste Ştirbey, care tocmai pleca, îl salută: «Bună dimineaţa, doctore!», «De ce-mi spui doctore?» îl întreabă Ştirbey. «Fiindcă la o oră aşa de matinală numai un doctor pleacă de la Pelişor», i-a replicat Carol”.
Iubire şi politică
În preajma reginei Maria şi a regelui Ferdinand, Ştirbey a jucat nu doar rolul de amant. Cumnatul lui Ion I. Brătianu s-a folosit de poziţia sa privilegiată în preajma familiei regale pentru a juca rolul de ”Eminenţă Cenuşie”, influenţându-l pe rege în luarea deciziilor politice. Pentru Regină, prinţul a fost nu doar iubit, ci şi profesorul care a iniţiat-o în tainele jocurilor politice. Se spune că prin intermediul prinţului Barbu şi din cauza personalităţii slabe a regelui s-a format prima camarilă regală în România care vreme de ani buni l-a influenţat pe rege în luarea decizilor politice.
Copiii reginei
Unii istorici afirmă faptul că, relaţia amoroasă dintre Regina Maria şi prinţul Barbu Ştirbey ar fi avut ca rod doi copii. Relaţiei cu Barbu Ştirbei i-au fost atribuiţi ultimii doi copii ai Mariei: prinţul Mircea şi principesa Ileana. În memoriile sale, Constantin Argetoianu evocă faptul că prinţul Carol obişnuia să o atenţioneze pe micuţa principesă Ileana în legătură cu sosirea lui Barbu Ştirbei la palat, cu replica: ”A venit tac-tu!”.
Exilat de Carol al II-lea
Relaţia dintre Maria şi Barbu Ştirbey s-a rupt atunci când regina s-a îndrăgostit de canadianul Joe Boyle. Vreme de patru ani, din 1917 până în 1921, cât a durat povestea de dragoste dintre regină şi canadian, prinţul care o iubea sincer a aşteptat să se întoarcă la el. După moartea lui Boyle, regina s-a întors la Ştirbey. Şi-au continuat relaţia de amor, până la restauraţia lui Carol al II-lea. Fiul Mariei, devenit rege, nu a văzut cu ochi buni relaţia celor doi şi a făcut tot posibilul să-l alunge pe prinţul Barbu Ştirbey din ţară. În februarie 1931, Barbu Ştirbey s-a autoexilat şi a plecat în străinătate. Regina Maria l-a urmat în călătorii în Italia şi Franţa.
”Te iubesc, Maria mea, te iubesc!”
Regina Maria a murit în 1938. De pe patul de spital din exil, ultimele gânduri ale Mariei s-au îndreptate către prinţul care a iubit-o toată viaţa. „Atât de multe nespuse, care mi-ar lumina atât de mult sufletul să le spun: tot dorul meu, toată tristeţea mea, toate amintirile dragi care îmi inundă din nou sufletul... Pădurile de şofran galben, mirosul stejarilor când călătoream prin aceleaşi păduri la începutul verii şi oh! atît de multe, multe lucruri care s-au dus... Să te binecuvînteze Dumnezeu şi să te aibă în pază”, îi scria Maria Prinţului Alb. Departe de regină, prinţul Ştirbey îi scria ultimele cuvinte de amor: "Sunt de neconsolat că mă aflu atât de departe si nu pot sa vă fiu de vreun ajutor, trăind în amintirea trecutului fără nici o speranţă pentru viitor. Amintiţi-vă de dorul meu, de nostalgia mea, de rugăciunile pe care le fac mereu pentru sănătatea dumneavoastră şi nu vă îndoiţi niciodată de devotamentul meu nemărginit. Te iubesc, Maria mea, te iubesc!”.
După moartea reginei, prinţul s-a întors în ţară şi a continuat să joace un rol important în politica românească. Prinţul Ştirbey i-a supravieţit reginei până în martie 1946, când a fost răpus de cancer.
Se încarcă comentariile...
