Povestea tragică a Mariei Dogaru, prima ţărancă scriitoare din România. A semnat articolele cu numele soţului, de teama prejudecăţilor

Maria Dogaru, reproducere FOTO Arhivă

Într-un secol în care emanciparea femeilor era subiect tabu, iar rolul ţărăncii române era exclusiv de mamă şi soţie, Maria Dogaru, o tânără ţărancă din Banat, a spart barierele. A fost prima ţărancă scriitoare care şi-a văzut articolele publicate în gazete. În scurta sa viaţă, întreruptă prea devreme, Maria Dogaru a militat pentru drepturile ţărăncilor românce.

Maria Dogaru este un nume care nu spune, astăzi, mai nimic multor români. În secolul trecut, numele ţărăncii din Timiş care a făcut gestul revoluţionar de ieşi din tipare a fost însă unul celebru. A fost prima ţărancă din România care a ajuns să semneze în ziare articole şi povestiri literare şi prima ţărancă a cărei voce s-a auzit în lupta pentru drepturile femeilordin mediul rural. Maria Dogaru s-a născut la 10 aprilie 1906, în Comloşul Mare, o localitate din Timiş.

 Într-un secol în care locul femeii de la ţară era la cratiţă, soarta Mariei părea să fie scrisă înainte de a se naşte.  A urmat doar şase clase la şcoala din în comună. A vrut să-şi continue studiile, dar familia nu a lăsat-o de teamă că viaţa de la oraş este prea plină de ispite pentru o fată simplă de la ţară. Rămasă în sat, Maria s-a căsătorit cu Iulian Dogaru, un băiat din aceeaşi localitate, care tocmai fusese disponibilizat de pe front. Nu a putut avea copii şi s-a dedicat studiului individual. În satul ei, Maria Dogaru era ţăranca care citea gazete, studia cărţi şi mergea cu bicicleta, aşa cum făceau bărbaţii.

” Natura refuzându-i maternitatea, a început să citească şi să studieze intens – atunci când prezenţa ei nu era reclamată în gospodărie cristalizându-se astfel în mintea şi sufletul ei facultatea de a gândi matur, de a fi informată, de a cunoaşte cât mai mult, cuprinzând în sufletul ei orizonturi cât mai vaste. Cam în anii acestor studii apare la Lugoj gazeta„Cuvântul satelor” în ale cărei coloane se puteau citi aproape exclusivarticol semnate deţărani bănăţeni, buni mânuitori de condei”, scrie Ghiţă Bălan Şerban despre celebra ţărancă din secolul trecut. Privirile piezişe şi comentariile n-au împiedicat-o să-şi urmeze idealul: acela de a ajunge să scrie ea însăşi la ziar. 

Şi-a semnat articolele cu numele soţului

A început să publice articole în gazeta ţăranilor numită „Cuvântul satelor”. Majoritatea articolelor au vizat emanciparea femeilor de la ţară. De teamă că nu va fi luată în serios şi că prejudecăţile o vor împiedica să-şi îndeplinească visul şi-a semnat primele articole cu numele soţului ei, Iulian Dogaru. A prins curaj şi a renunţat la pseudonim. Activitatea sa la gazeta „Cuvântul satelor s-a derulat pe parcursul mai multor ani, timp în care numele ţărăncii a devenit unul cunoscut. Era vocea ridicată din rândul ţărăncilor românce care milita pentru emanciparea femeilor de la ţară.

”Avem în Banat ţărani culţi care citesc ai enciclopedii agricole, care vizitează expoziţii agricole internaţionale, ţinute pe la Viena, Berna, Bruxelles, importând vite de rasă din Elveţia, dar alături de ei mai stă o femeie stăpânită de un anacronic complex de  inferioritate, care în faţa unui străin se fâstâceşte, cu mâna la gură, neîndrăznind să spună şi ea o vorbă, o părere şi de aceea e necesar ca şi femeia ţărancă să fie antrenată într-un puternic alfuent cu cultură, care să-i trezească conştiinţa demnităţii şi rolul ei în familie şi societate, o fiinţă ce trebuie scoasă din interţia ei ancestrală, din ipostaza de simplă protoplasmă biologică” scria ţăranca din Banat.

Autodidact

Ţăranca din Banat a fost un autodidact. S-a instruit singură în tainele scrisului şi a încercat să desluşească pe cont propriu tainele filosofiei citind lucrările lui  Platon sau Leibnitz. ” Maria Dogaru căuta să aprofundeze , prin lectură şi studiu şi problemele sociologiei reclamate în lupta ei pentru emanciparea femeii de la ţară, precum şi doctrinele şi sistemele filosofilor, preocupând-o totul”, mai scrie biograful ei, Ghiţă Bălan Şerban.

Răpusă de boală

Destinul a fost crud cu cea cea care a avut curajul să iasă din tipare. A murit la 36 de ani din cauza unei boli din copilărie, care a recidivat.  S-a stins din viaţă în noimebrie 1942  la câteva ore după ce a suferit o intervenţie chirugicală la spitalul din Timişoara. A fost înmormântată în cimitirul din satul natal. Drept mărturie a acţiunilor ”revoluţionare” ale ţărăncii din secolul trecut stă înscrisul de pe piatra funerară : ” Maria Dogaru, publicistă şi scriitoare, precursoare a vremii de lumină a ţărăncii române”.