Povestea sfâşietoare de dragoste dintre Ion Barbu şi pictoriţa Helga. Răpus de durerea despărţirii, poetul a devenit dependent de cocaină

Poetul matematician Ion Barbu a fost dependent de eter, cocaină şi cafea. A ajuns dependent de stupefiante la Berlin, în urma unei depresii amoroase. S-a luptat aproape toată viaţa cu dependenţa pentru droguri, fiind internat la dezintoxicare. Cea mai cunoscută creaţie a sa, poezia Riga Crypto şi Lapona Enigel a fost scrisă pe fondul consumului de stupefiante.

Ion Barbu, pe numele său real, Dan Barbilian a fost matematician şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai poeziei moderne româneşti. După ce a abandonat matematica poetul Ion Barbu a rămas cu trei mari pasiuni: femeile, poezia şi cocaina. Ultimele două pasiuni au fost legate între ele. Unele dintre cele mai cunoscute creaţii ale poetului, considerate de critici poezii de geniu, au fost rodul unei imaginaţii stimulate de consumul de droguri.

Dependenţa poetului de narcotice a început în tinereţe. Şi-a manifestat talentul în domeniul matematicii încă din timpul liceului, când a publicat, ca elev, în revista ” Gazeta matematică”. Tot în liceu a început să fie atras de poezie. A ales să studieze matematica între anii 1914-1921 la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Când avea doar 26 de ani, a plecat la Berlin, în Germania,  să-şi dea doctoratul în matematică. Ajuns în capitala Germaniei a renunţat în scurt timp la idee. A lăsat matematica pentru poezie, iar în momentele de creaţie s-a inspirat cu stupefiante. În Germania a luat pentru prima dată contact cu drogurile de care avea să devină dependent.

 “Din cauza unei prea lungi dezrădăcinări şi a interesului meu, mereu viu, pentru experienţele spirituale am luat obiceiul anumitor stupefiante : eter şi cocaină!”, recunoştea poetul .  Într-o scrisoare adresată lui Léo Delfoss, prietenul său, Ion Barbu recunoştea că eterul era o prezenţă zilnică în viaţa sa, iar cocaină consuma săptămânal.  Barbu obişnuia să consume droguri cu Tudor Vianu, după cum atestă Andrei Oişteanu în cartea ”Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură”.

De la depresie la droguri

Curiozitatea şi depresia dobândită de pe urma iubirii neîmplinite pentru pictoriţa norvegiană Helga par să fi fost motivele pentru care poetul Ion Barbu a intrat în caruselul periculos al drogurile, din care nu a mai reuşit să iasă mulţi ani. Pe Helga o cunoscuse la una din expoziţiile ei din Munchen. După o relaţie scurtă, poetul a rămas iremediabil îndrăgostit şi rănit de cea pe care a catalogat-o drept marea lui iubire. Pentru Helga, într-o noapte de inspiraţie, pe fondul consumului de stupefiante, Ion Barbu a creat celebra ” Ryga Crypto şi Lapona Enigel”. La scurt timp , în plină depresie amoroasă a cunoscut-o pe Gerda Hossenfelder, care i-a devenit soţie şi l-a ajutat să lupte cu dependenţa de droguri. 

Soţia lui Barbu, Gerda Hossenfelder, mărturisea mai târziu că poetul a luat pentru prima dată droguri din curiozitate.   “În ianuarie 1924, fiind la Cottbus, viitoarea soţie a lui Ion Barbu, Gerda Hossenfelder (devenită Barbilian în iunie 1925), îi găseşte poetului în buzunar o cutiuţă plină cu cocaină. Confesiunea agitată a lui Barbu e rememorată cu multă înţelegere de Gerda. “Printr-un prieten căpătase într-o zi drogul. Luase mai întâi din curiozitate – nu trebuie să uit că era poet, iar eu ştiam despre alţi poeţi că încercaseră senzaţiile drogurilor! –, i-a dat o stare de euforie, de eliberare. Mai pe urmă şi l-a procurat din când în când, ca să uite mizeria sufleteascã în care se zbătea. Nu devenise sclavul drogului”, mai aflăm din cartea Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură.

Cumpăra eter de la farmacie

Ion Barbu a părăsit Berlinul în  1924. Revenit în ţară, alături de Gerda Barbilian a luptat cu dependenţa pentru stupefiante. Depresia de care suferea s-a acutizat şi a ajuns internat  pentru tratament psihiatric şi dezintoxicare la  spitalul de boli mintale amenajat în Mănăstirea Mărcuţa de lângă Bucureşti. În ianuarie 1925 a părăsit spitalul, după luni lungi de tratament şi sevraj. 

Se pare că dependenţa pentru stupefiante ar fi continuat şi după episodul de la dezintoxicare.  Despre Ion Barbu, Şerban Cioculescu spunea că în perioada anilor 30, acesta era un client zilnic al farmaciilor din Bucureşti de unde procura eter. Farmaciştii care îl cunoşteau refuzau să îi mai vândă dozele solicitate şi atunci Barbu a apelat la Cioculescu căruia i-a cerut să meargă el la farmacie pentru a procura doza necesară de eter.

De la cocaină la cafea

Ani buni, Barbu şi-a înlocuit dependenţa de cocaină cu cea de cafea. Poetul consuma şi patru cafele tari pe zi, locul preferat fiind cafeneaua Capşa. „Omul scria necontenit, ca un apucat, nu fără a duce din când în când ceaşca la gură, sorbind din licoarea neagră cu virtuţi inspiratoare”, notează Şteban Cioculescu despre activitatea lui Barbu la Capşa.

Când în urma instaurării dictaturii proletariatului, cafeaua a fost diluată, poetul a încetat să mai frecventeze cafeneaua Capşa, nu înainte de a depune o plângere în cutia cu reclamaţii: „Nu vin la cafea nici să fac afaceri, nici să stau de vorbă. Vin să-mi fac munca mea de matematician care are din păcate nevoie de excitantul cafelei. Mă costă bani şi sănătate, dar nevoia este imperioasă. Filtrul care mi se serveşte uneori e o contrafacere. Desigur, apa dulceagă şi neagră, ce se aduce sub acest nume, nu face 200 de lei! Declar că această neregulă aplicată mie, pentru care cafeneaua e un fel de cabinet de lucru, înseamnă pur şi simplu sabotagiu. Lucrez în cadrul planului cincinal la un tratat de matematice (şi în calitate de scriitor, la o traducere din Shakespeare). Fac vinovaţi pe funcţionarii puţin scrupuloşi, care falsifică filtrul, de întârzierea muncii mele”.

Şi-a recunoscut dependenţa

Barbu însuşi şi-a recunoscut dependenţa de droguri pe care, la 23 de ani de la episodul dezintoxicării, o numea”specialitatea sa”. În 1947, poetul îi scria Ninei Cassian, cea cu care a avut o relaţie: „Voi putea distruge legenda că am fost ori sunt modernist? E o eroare care s-a acreditat din vina îndoitei mele specialităţi: toxicomania şi matematica, pe care n-am ştiut să le ţin bine, să nu se prelingă în scrisul meu”. 

Dependenţa lui Barbu a fost îndelung comentată, de-alungul timpului de critici.  „Era un cocainoman şi intra în sevraj când scria. Consuma droguri în timp ce făcea sex extraconjugal, iar toate lucrurile acestea îşi găsesc o expresie în ce a scris", spunea criticul Mariu Chivu despre poetul matematician.

Poetul Ion Barbu a murit la vârsta de 66 de ani, pe 11 august 1961, în urma unei come hepatice, boală despre care s-a spus că ar fi  dobândit-o în urma abuzului de narcotice făcut de-alungul vieţii.