Povestea primilor români care au emigrat în Ţara Făgăduinţei. Drumul până în America dura o lună

Povestea primilor români care au emigrat în Ţara Făgăduinţei. Drumul până în America dura o lună

Emigrant roman in SUA

În perioada interbelică, aproximativ 200.000 de români au luat drumul spre America, „Ţara Făgăduinţei”. Drumul ţăranilor români dura o lună întreagă. Străbăteau Atlanticul cu vapoare care făceau curse regulate Europa-America.

Sute de mii de ţărani români săraci au luat drumul pribegiei în perioada interbelică, atraşi de mirajul ”Lumii Noi” prezentat feeric de companiile de transport naval, sătui de sărăcie şi de munca pe pământurile boierilor. Statisticile vremii arată că, până în 1912, aproximativ 100.000 de români au ajuns în America.
 
Primii români care s-au încumetat să plece în „Ţara făgăduinţei“ au fost ardelenii. Iobagi ai grofilor unguri din Ardeal, ţăranii asupriţi au vrut să devină cetăţeni liberi în cea mai democratică republică la intrarea căreia stătea scris: ”Trimiteţi-i pe cei fără adăpost şi prinşi în vârtejul vieţii grele la mine. Îmi ridic făclia lângă poarta de aur”(Inscripţie pe Statuia Libertăţii de pe Insula Ellis).
  
Potrivit studiului ”Odiseea plecării unor români ardeleni din judeţul Sibiu în America (1900-1914)” (Bianca Karda), „ţăranii români din satele judeţului Sibiu au fost primii care s-au încumetat să păşească în necunoscut pe pământul american binecuvântat de zei şi idealizat în mentalul colectiv al întregii populaţii rurale din Transilvania, Banat şi Bucovina începutului de secol XX1”.

 
Despre minunata lume din America aflaseră din reclamele companiilor de transport. Agenţii societăţilor de navigaţie care făceau reclamă biletelor de vapor mergeau din sat in sat, făcând propagandă pentru emigrare. În urmă cu un secol, drumul către America însemna pentru imigranţii români o lună de zile, plină de aventuri şi necunoscut. Din satele lor sărace din Ardeal, cei mai mulţi dintre curajoşii care luau drumul către Ţara Făgăduinţei plecau cu căruţele sau chiar pe jos până la primul tren. Luau trenul până la graniţa imperiului Austro-Ungar şi îşi continuau drumul către oraşele port din Germania, Hamburg şi Bremen, unde îi aşteptau vapoarele care făceau curse regulate Europa-America.

”Unii nu aveau posibilităţi să-şi plătească nici biletul de tren până în oraşul-port de unde se îmbarcau, circulau clandestin «la noroc». Alţii îşi vindeau toate bunurile pentru a-şi putea procura biletul de călătorie sau împrumutau bani de la bancă”, mai aflăm din studiul”Odiseea plecării unor români ardeleni din judeţul Sibiu în America (1900-1914)”.
 
Călătoria peste Atlantic 
 
Călătoria cu vaporul putea să dureze chiar şi două săptămâni, deşi majoritatea reclamelor la companiile de transport promiteau un drum cu vaporul de doar şase zile. Traversarea Atlanticului se făcea cu vase supraaglomerate şi în condiţii mizere pentru ţăranii români care nu aveau bani decât de clasa a III-a. 
Cei mai mulţi dintre români ajungeau pe celebrul vapor Carpathia, nava care a preluat naufragiaţii de pe Titanic, în urma tragediei din 1912. Aceasta era cursa regulată Europa-America, preţul unei călătorii fiind de 180 de coroane.

 
Insula Ellis
 
Insula Ellis era poarta de intrare în America. Imigranţii români, odată ajunşi aici, erau supuşi unor controle medicale complexe. Cei care nu treceau examinarea medicală erau trimişi înapoi pe cheltuiala companiei. Pe insulă primeau mâncare şi cazare, câtă vreme durau formalităţile. Cum cei mai mulţi dintre imigranţii români nu ştiau engleză, se întâmpla, nu de puţine ori, ca la întocmirea actelor să se aleagă cu alte nume decât cele cu care părăsiseră România.
 
”Străbunicul venit din România pe la 1890, necunoscând limba engleză, a fost întrebat de către şeriful care se deplasase la stâna lui cine este. Omul, neînţelegând prea bine ce vrea şeriful… a răspuns cu toate vorbele englezeşti pe care le ştia, John, pentru că auzise că aşa îi ziceau lui în loc de Ion şi land, man, adică pământ, bărbat, pentru a spune că el munceşte locul acela. Şeriful a notat John Landman, deşi pe om îl chema Ion Zaharia”, aflăm din acelaşi studiu.
 
Pe Insula Ellis, în funcţie de durata formalităţilor, români stăteau chiar şi mai bine de o săptămână. Abia după ce treceau de Biroul de Înregistrare a Imigranţilor de pe Ellis Island şi călcau pe străzile din New York se puteau considera ajunşi, cu adevărat, în Lumea Nouă, după o lună de la zile de la plecarea cu căruţa din satele lor.Cei mai mulţi dintre românii plecaţi în America, în primele valuri ale emigraţiei către „Ţara tuturor posibilităţilor“, au ajuns în centre industriale precum Ohio, New York, Detroit, Pennsylvania sau Michigan. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările