Povestea neromanţată a celebrului bandit Terente. De ce a rămas în istorie drept cel mai viril român

Terente, celebrul tâlhar care a terorizat România în anii '20, a rămas în istorie drept un personaj controversat. În ciuda atrocităţilor comise, Terente a avut fani şi admiratori, mai ales în rândul doamnelor atrase de aspectul său arătos şi virilitatea legendară.

Terente, banditul celebru din perioada interbelică, cunoscut şi sub numele de Regele Bălţilor este unul dintre cele mai controversate personaje intrate în istorie. A comis crime de o atrocitate ieşită din comun şi a fost considerat versiunea românească a celebrului Jack Spintecătorul.

În ciuda atrocităţilor crimelor sale, Terente a fost văzut de o mare parte a opiniei publice drept un personaj  simpatic, un haiduc arătos, dotat cu o potenţă care a făcut istorie, un idol al femeilor din secolul trecut. Dramele pe care le-a trăit Terente înainte de a începe să acţioneze în afara legii n-au făcut decât să romanţeze şi mai mult povestea celebrului bandit. 

Isteria ”Terente” apărută între 1924-1927 a născut o adevărată industrie pe seama controversatului personaj. Pe seama lui Terente au apărut ciorapi de damă, chiloţi şi pălăriile „marca” Terente, s-au scris romane traduse în străinătate şi au apărut zeci de articole în presa internaţională.

Locul naşterii lui Terente, pe numele său real, Ştefan Vasili, a rămas şi astăzi o necunoscută. După unii biografi, tâlharul ar fi venit pe lume în 1895, în satul Carcaliu din Tulcea. Potrivit altor biografi, Terente s-ar fi născut, de fapt, în localitatea Baldovineşti din Brăila. Ştefan Vasili a venit pe lume într-o familie numeroasă de pescari foarte săraci.  ”Un bărbat plăcut la înfăţişare, cu ochii verzi-maronii, cu părul negru, înalt, bine făcut”, aşa este descris tânărul Ştefan Vasili la 20  de ani. Curtat şi dorit de mai toate fetele din satul său, Terente s-a căsătorit la 20 de ani cu Ustinia, o fată din sat cu care a avut patru copii. 

Dramele lui Terente

În 1916 a efectat stagiul militar fiind recrutat în Marina Militară pentru a lupta în Primul Război Mondial. În război şi-a pierdut fratele mai mare. Întors acasă, Terente trăieşte prima mare dramă. Doi dintre copiii săi mor înecaţi, iar trupurile nu le-au mai fost găsite. La două zile, îi moarte şi soţia, bolnavă de ciumă. Ceilalţi doi copii mor şi ei , după ce se molipsesc de ciumă. Drama trăită îl împinge pe Terente să ia calea băuturii. Se refugiază în cârciumile satului , avându-l ca partener de băutură pe Akim Parfenie care îl convinge pe viitorul bandit să-şi refacă viaţa şi să o ia de soţie pe fiica lui Avdotia Arina. Rahilei, sora mai mare a Arinei, i se aprind însă călcăiele după frumosul Vasili. Îi înscenează Arinei o întâlnire cu un fost iubit şi îl pune în gardă pe Terente despre presupusa infidelitate a soţiei. Terente îşi  înjunghie consoarta, după ce o găseşte cu fostul iubit la întâlnirea aranjată de Rahila.

Consoarta scapă , însă Terente a fost închis şi acuzat de tentativă de omor. Numele lui ajunge pentru prima dată în ziarele vremii, după ce reuşeşte să evadeze, ajutat de un gardian. „Ediţie specială, ediţie specială! A evadat Terente! Terente, senzaţii, violenţe!”, au titrat ziarele vremii pentru prima dată după evadarea lui Terente, numele care va ajunge o legenda.

După evadare,Terente nu s-a întors la soţie. Începe să comită mici infracţiuni şi este prins iar. După a doua evadare , ajutat de data aceasta de o femeie pe nume Didina, Terente îşi stabileşte cartierul general de bandit în Balta Brăilei, ascunzătoarea sa fiind situată în insula Fundu Mare. Împreună cu Ştefan Petrof şi Ion Lavrinte, formează o bandă cu care jefuieşte vasele de mărfuri de pe Dunăre şi bărcile pescarilor. Legenda spune că Terente îşi împărţea prada cu săracii din satele Brăilei, fapt care i-a atras renumele de haduc care ia de la bogaţi pentru a dărui săracilor. În urma uneia dintre cele mai mari lovituri, Terente pune mâna pe 60.000 de lei, după ce jefuieşte un inginer responsabil cu salariile într-o carieră de piatră. În 1924 comite primul omor. Ucide un şef de post care o curta pe iubita lui, Didina.

Recompensă de 200.000 de lei, după ce a răpit două fete de pension

În 1924 , banda lui Terente răpeşte două fete tinere de pension. Netty Herovici de 17 ani i Sylvia Bernescu de 22 de ani au ajuns în vizuina tâlharului din Balta Brăilei, iar ştirea a făcut înconjurul presei. Cunoscut fiind deja pentru virilitatea sau şi aspectul arătos, ştirea despre răpirea fetelor este tratată în presă cu umor. Fetele au fost sechestrate timp de o săptămână. Versiunile legate de patimile tinerelor care au căzut pradă banditului sunt diferite. După unii autori, fetele au fost violate de acoliţii lui Terente. După alţii, tinerele au fost tratate regeşte în vizuina tâlharului şi nu au păţit nimic, ba mai mult, au primit cadouri scumpe. Pe 28 octombrie 1924, la patru luni dupa răpire, una dintre victime , Sylvia Bernescu începe să scrie foiletonul "În ghearele lui Terente". Prima parte a romanului a fost publicată în cotidianul  ”Dimineaţa” şi s-a bucurat de mare succes.

După răpirea celor două tinere, autorităţile au pus pe capul lui Terente o recompensă de 200.000 de lei. Suma era atât de mare, încât nimeni nu a crezut că recompensa este reală.

19 crime în trei ţări

Poliţia, armata şi jandarmeria au desfăşurat operaţiuni de amploare în Balta Brăilei pentru prinderea lui Terente. Perimetrul de 360 km din jurul localităţilor Brăila-Ghecet-Măcin şi Brăila-Hârşova-Ghindăneşti a fost declarat zonă de război. Se spune că Armata Română ar fi cheltuit, fără succes, 1.620.000 de lei pentru prinderea tâlharului. Urmărit , Terente a fugit din ţară prin Bulgaria. A ajuns în Serbia şi Grecia unde şi-a continuat seria crimelor. Statisticile vorbesc despre 19 crime comise de tâlhar în aceste ţări.

Împuşcat de un jandarm

În 1927, Terente s-a întors în România şi a continuat grozăviile. În noaptea de Înviere a dat buzna în casa preotului din  satul său natal, l-a jefuit şi i-a violat soţia. Aceasta a fost atrocitatea care i-a atras antipatia consătenilor săi, care până atunci îi luaseră apărarea. Sătenii din comuna lui Terente s-au oferit să ajute jandarmii la prinderea tâlharului. Pe 4 iunie 1927, Terente a fost recunoscut de soţia preotului într-o barcă pe Dunăre, fiind împuşcat de un jandarm. În urma autopsiei tâlharului, autorităţile au prelevat capul şi penisul lui Terente.

Penis de 22 de cm inscripţionat cu mesaj

Toate legendele născute pe seama virilităţii tâlharului s-au confirmat.  Organul lui Terente măsura 22 de cm şi avea inscipţionat mesajul ”Fut bine şi apăsat la cioc”.

Capul şi penisul lui Terente au fost trimise la Institutul Medio-Legal ”Mina Minovici”  din Bucureşti. Se spune că groparii au refuzat să îi îngroape trupul celebrului tâlhar. A fost înmormântat până la urmă de un evreu . Groapa a fost însă prea puţin adâncă, iar trupul tâlharului a fost scos afară şi devorat de câini. Penisul a fost conservat şi expus la Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” timp de 82 de ani, după care a fost aruncat din cauza degradării.