Povestea impresionantă a marelui Birlic. De ce a fost nevoit să dea examen de şapte ori până să devină unul dintre cei mai mari actori români din istorie

Povestea impresionantă a marelui Birlic. De ce a fost nevoit să dea examen de şapte ori până să devină unul dintre cei mai mari actori români din istorie

Grigore Vasiliu-Birlic

Birlic, pe numele real Grigore Vasiliu, şi-a încercat norocul de şapte ori la Conservator până a fost admis. În mod ironic, tocmai defectul din cauza căruia a fost respins la Conservator a devenit marca sa şi l-a ajutat mai târziu să cunoască celebritatea.

Ştiri pe aceeaşi temă

Birlic este un nume sinonim cu teatrul românesc de comedie. Grigore Vasiliu-Birlic, actorul mărunt cu o figură desprinsă parcă dintr-o caricatură a fost  considerat Louis de Funes sau Charlie Chaplin al românilor. Deşi toţi sorţi i-au fost potrivnici în alegerea carierei de actor, Birlic a demonstrat că acolo unde există talent şi ambiţie, nu este nevoie de o înfăţişare de super star hollywoodian pentru a atinge celebritatea şi a câştiga iubirea publicului. 
 
”Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic. (...) Lawrence Olivier spunea că actorul sculptează în zăpadă... Aşa s-a întâmplat şi cu Birlic: şi-a sculptat în zăpadă marile roluri. El a fost în primul rând actor de teatru.”Aşa îl descrie pe Birlic, marele actor Radu Beligan.
 
Grigore Vasiliu nu s-a visat în copilărie star de cinema, ci clovn la circ. S-a născut pe 24 ianuarie 1905, la Fălticeni, în familia unui negustor. În demersul său copilăresc de a intra în lumea circului drept clovn a fost oprit de tatăl său. Părinţii l-au îndemnat să înveţe pentru a face o carieră.  A urmat cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoţie a liceului. A fost comedianul clasei, stârnind des amuzamentul colegilor prin poznele făcute.
 
În cartea Oraşul Muzelor  scriitorul Eugen Dumitriu povesteşte despre tânărul Grigore Vasiliu : „Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia... Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă.” 
 
Atras de actorie, tânărul a fost împiedicat, iniţial,  de familie să urmeze această carieră. Cum tatăl său considera meseria de actor drept una neserioasă, Grigore Vasiliu s-a înscris la Facultatea de Drept din Cernăuţi. În timp ce îşi pregătea licenţa în Drept, tânărul  a făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi pentru a-şi câştiga traiul. 

A fost distribuit de directorul teatrului din Cernăuţi într-un rol de tâmp şi graţie accentului său peltic interpretarea a fost una foarte apreciată de public.Deşi şcolit în Drept , după absolvirea facultăţii, Grigore Vasiliu s-a angajat la Teatrul Naţional din Cernăuţi, unde a câştigat simpatia publicului. Unul dintre cele mai apreciate roluri a fost cel al lui Dandanache din piesa ” O scrisoare pierdută” de Ioan Luca Caragiale.


A dat de şapte ori la Conservator
 
Tânărul Grigore Vasiliu a vrut neapărat să urmeze cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din Cernăuţi. A dat la Conservator şapte ani la rând până a fost, în sfârşit ,admis. De şase ori a fost resins din cauza defectului de vorbire. „Eram peltic şi scuipam când vorbeam” povestea Birlic despre  motivul pentru care n-a fost admis la Conservator. Ambiţios, viitorul actor de excepţie nu s-a lăsat până nu a intrat în rândurile studenţilor. Admis într-un final la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, în 1933 s-a mutat  la Conservatorul din Bucureşti.
 
Abia venit in Bucuresti, Grigore Vasiliu a urcat pe scena Teatrului Vesel şi s-a remarcat în roluri din comedii. Aici va primi rolul principal în comedia bulevardieră franţuzească ” Birlic”. A interpretat rolul funcţionarului Perjoiu. Comedia s-a bucurat de un  succes uriaş, iar.actorul şi-a căpătat porecla de Birlic după numele piesei. În cariera sa de succes care a urmat numele i-a rămas Birlic sau Grigore Vasiliu-Birlic. 

Datorită talentului său uriaş, Birlic a reuşit să facă din poreclă un renume sinonim cu comedia românească. În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de celebrii Stroe şi Vasilache în filmul Bing-Bang 
 
13 persoanaje din Caragiale
 
Birlic a interpretat, de-alungul carierei sale 13 personaje din opera marelui dramaturg  Ion Luca Caragiale. Despre Caragiale, Birlic spunea: „Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre. Şapte roluri în cele patru comedii.”

Majoritatea pieselor lui Caragiale în care a fost distribuit Birlic au fost jucate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti în regia lui Sică Alexandrescu. Aici a fost, pe rând, Crăcănel şi Candidatul în ”D-ale carnavalului”, Spiridon şi Rică Venturiano în ”O noapte furtunoasă”, Brânzovenescu şi Dandanache în ”O scrisoare pierdută”, Coana Efimiţa în ”Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, Lefter Popescu în ”Două loturi”, Costăchel Gudurău în ”Telegrame”. 

Birlic a avut o intensă activitate cinematografică. Printre cele mai celebre roluri s-a numărat Lefter Popescu din ''Două lozuri'', Crăcănel din ''D'ale carnavalului'', Costăchel Gudurău din ''Telegrame'', Spirache Necşulescu din ''Titanic vals'', Jupân Canciano din ''Bădăranii'', Brânzovenescu din piesa ''O scrisoare pierdută".


Căsătorit de două ori
 
Birlic a fost căsătorit de două ori, ambele soţii fiind actriţe. Prima soţie a fost actriţa Angela Mateescu, dispărută timpuriu din cauza unei  boli necruţătoare. Pierderea soţiei l-a afectat profund pe marele actor despre care se spunea că mergea des la mormântul acesteia pentru a-i citi ziarul, aşa cum obişnuia să facă în timpul căsniciei.

Cea de-a doua soţie, Valeria Nanci, i-a fost parteneră şi pe scenă. Alături de ea a jucat în  1964 în filmul ” Titanic Vals”. Birlic nu a avut copii.

Actorul a primit în 1953 titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne ''pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă''. În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I ''pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice''. 
 
Birlic, ultimul rol
 
Bolnav şi simţind că i se apropie sfârşitul, în 1970, Birlic a cerut să mai joace o dată rolul din piesa care i-a dat numele.  Cu puţin timp înainte să moară a urcat pentru ultima dată pe scenă interpretând rolul din ”Birlic” în piesa regizată chiar de el. S-a stins din viaţă pe 14 februarie 1970, la Bucureşti, fiind înmormântat în cimitirul Bellu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: